bosă s.f. 1 (geogr.) Ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2 (anat.) Proeminență, umflătură pe suprafața unui organ, a unui os. ♦ Tumefacție apărută în urma unei lovituri sau din cauza unei colecții subcutanate de sînge. 3 Fig. (fran.) Aptitudine, capacitate. ◊ Expr. A avea bosă = a fi înzestrat, a fi dotat. • pl. -e. /<fr. bosse.