2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bortire sf [At: CV, 1950, nr 2 / Pl: ~ri / E: borti] (Reg) Găurire.

borti vt [At: DRĂGHICI, R. 140/21 / Pzi: ~tesc / E: ucr бортитй] (Reg) A găuri.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face o bortă (în ceva); a găuri. Au făcut o rotiță de lemn, bortind-o în mijloc. DRĂGHICI, R. 140. ◊ Refl. pas. Se bortește [blidul] în fund și se pune în borta aceea o țevie de cele de la pînză. ȘEZ. I 120.

BORTÍ, bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.

bortésc v. tr. (d. bortă). Nord. Găuresc, fac bortă: a borti o scîndură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bortí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă

bortí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORTÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borti vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: bortire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortire
  • bortirea
plural
  • bortiri
  • bortirile
genitiv-dativ singular
  • bortiri
  • bortirii
plural
  • bortiri
  • bortirilor
vocativ singular
plural
Intrare: borti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borti
  • bortire
  • bortit
  • bortitu‑
  • bortind
  • bortindu‑
singular plural
  • bortește
  • bortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortesc
(să)
  • bortesc
  • borteam
  • bortii
  • bortisem
a II-a (tu)
  • bortești
(să)
  • bortești
  • borteai
  • bortiși
  • bortiseși
a III-a (el, ea)
  • bortește
(să)
  • bortească
  • bortea
  • borti
  • bortise
plural I (noi)
  • bortim
(să)
  • bortim
  • borteam
  • bortirăm
  • bortiserăm
  • bortisem
a II-a (voi)
  • bortiți
(să)
  • bortiți
  • borteați
  • bortirăți
  • bortiserăți
  • bortiseți
a III-a (ei, ele)
  • bortesc
(să)
  • bortească
  • borteau
  • borti
  • bortiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borti

etimologie: