O definiție pentru bortire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bortire sf [At: CV, 1950, nr 2 / Pl: ~ri / E: borti] (Reg) Găurire.
Intrare: bortire
bortire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||