2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bortelire sf [At: MDA ms / V: ~til~ / Pl: ~ri / E: borteli] (Reg) Găurit1.

borteli vt [At: DA / V: ~tili / Pzi: ~lesc / E: bortă + sfredeli] (Reg) A găuri.

bortilire sf vz bortelire

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Contaminare între bortă și sfredeli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A borti. (În forma bortili) Glonțul... bortili perina pe care se rezăma. NEGRUZZI, S. I 21. Variantă: bortilí vb. IV.

BORTILÍ vb. IV v. borteli.

BORTELÍ, bortelesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A borti. – Din bortă + sfredeli.

A BORTELÍ ~ésc tranz. pop. A acoperi cu borți; a găuri. /bortă + a sfredeli

bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.

bortelésc v. tr. (d. bortă cu term. din sfredelesc). Mold. sud. Bortesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bortelí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 să borteleáscă

bortelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortelésc, imperf. 3 sg. borteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. borteleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORTELÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.

bortelire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.

BORTELÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

borteli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Intrare: bortelire
bortelire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortelire
  • bortelirea
plural
  • borteliri
  • bortelirile
genitiv-dativ singular
  • borteliri
  • bortelirii
plural
  • borteliri
  • bortelirilor
vocativ singular
plural
bortilire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortilire
  • bortilirea
plural
  • bortiliri
  • bortilirile
genitiv-dativ singular
  • bortiliri
  • bortilirii
plural
  • bortiliri
  • bortilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: borteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borteli
  • bortelire
  • bortelit
  • bortelitu‑
  • bortelind
  • bortelindu‑
singular plural
  • bortelește
  • borteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortelesc
(să)
  • bortelesc
  • borteleam
  • bortelii
  • bortelisem
a II-a (tu)
  • bortelești
(să)
  • bortelești
  • borteleai
  • borteliși
  • borteliseși
a III-a (el, ea)
  • bortelește
(să)
  • bortelească
  • bortelea
  • borteli
  • bortelise
plural I (noi)
  • bortelim
(să)
  • bortelim
  • borteleam
  • bortelirăm
  • borteliserăm
  • bortelisem
a II-a (voi)
  • borteliți
(să)
  • borteliți
  • borteleați
  • bortelirăți
  • borteliserăți
  • borteliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortelesc
(să)
  • bortelească
  • borteleau
  • borteli
  • borteliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bortili
  • bortilire
  • bortilit
  • bortilitu‑
  • bortilind
  • bortilindu‑
singular plural
  • bortilește
  • bortiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bortilesc
(să)
  • bortilesc
  • bortileam
  • bortilii
  • bortilisem
a II-a (tu)
  • bortilești
(să)
  • bortilești
  • bortileai
  • bortiliși
  • bortiliseși
a III-a (el, ea)
  • bortilește
(să)
  • bortilească
  • bortilea
  • bortili
  • bortilise
plural I (noi)
  • bortilim
(să)
  • bortilim
  • bortileam
  • bortilirăm
  • bortiliserăm
  • bortilisem
a II-a (voi)
  • bortiliți
(să)
  • bortiliți
  • bortileați
  • bortilirăți
  • bortiliserăți
  • bortiliseți
a III-a (ei, ele)
  • bortilesc
(să)
  • bortilească
  • bortileau
  • bortili
  • bortiliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bortelire bortilire

borteli bortili

etimologie:

  • contaminare bortă și sfredeli
    surse: DEX '09 DEX '98