8 definiții pentru borneu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borneu sn [At: HODOȘ, P. P. 207 / Pl: ~eie / E: mg borj[1]] (Mil) Raniță.

  1. Etimonul corect ar fi bornyú (vițel), regionalism al lui borjú, din a cărui piele era confecționată ranița. — Ladislau Strifler

BORNÉU, bornee, s. n. (Reg. înv.) Raniță. – Din magh. borju.

bornéŭ n., pl. eĭe (ung. borju și bornyú, vițel, raniță). Trans., Maram. Raniță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORNÉU s. v. raniță, rucsac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bornéu (bornée), s. n. – Raniță. mag. borjú, dial. bornú (DAR). termen militar folosit în Trans., astăzi rar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bornéu, (bornău), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Raniță militară purtată de soldații austro-ungari (ALRRM, 1973: 706): „Musai saica de spălat, / Și pe borneu de legat” (Bârlea, 1924: 6). (Trans., Maram.). – Din magh. borjú „vițel”, dial. bornú „raniță” (DA, cf. DER; MDA).

bornéu, -e, (bornău), s.n. – Raniță militară, purtată de soldații austro-ungari (ALR 1973: 706): „Musai saica de spălat, / Și pe borneu de legat” (Bârlea 1924: 6). – Din magh. borjú „vițel”, dial. bornú „raniță” (DA cf. DER).

Intrare: borneu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borneu
  • borneul
  • borneu‑
plural
  • bornee
  • borneele
genitiv-dativ singular
  • borneu
  • borneului
plural
  • bornee
  • borneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)