Definiția cu ID-ul 949124:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
borneu, (bornău), s.n. – (reg.; înv.; mil.) Raniță militară purtată de soldații austro-ungari (ALRRM, 1973: 706): „Musai saica de spălat, / Și pe borneu de legat” (Bârlea, 1924: 6). (Trans., Maram.). – Din magh. borjú „vițel”, dial. bornú „raniță” (DA, cf. DER; MDA).