BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei. – Din fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei ambarcațiuni (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se consemnează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcațiuni sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcațiune; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BORDURĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

bor² sn [At: DN² / Pl: ~uri / E: fr bord] Margine (circulară răsfrântă) care înconjoară calota pălăriei.

bor^3[1] sn vz bord

bord² sn [At: CARAGIALE, M., 37 / Pl: ~uri / E: fr bord] 1 Margine laterală a punții unei ambarcații (mari). 2 Comanda unei ambarcații sau a unui vehicul. 3 (Îs) Jurnal de ~ Registru în care se notează toate evenimentele importante din timpul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. 4 (Îlav) Pe (sau la) ~ În ambarcație. 5 (îal) în avion. 6 (Îe) A arunca peste ~ A renunța la ceva considerat nefolositor. 7 (Înv) Bor². 8 (Rar) Margine a unui obiect, profil etc. 9 (Rar; frm) Țărm de mare.

bordură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 236 / Pl: ~ri / E: fr bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului.

bor² s.n. (mai ales la pl.) Margine circulară, ieșită în afară, care înconjoară calota unei pălării. O pălărie veche cu boruri largi (AGÂR.). • pl. -uri. /<fr. bord.

bord s.n. 1 (mar) Marginea laterală a punții unei nave mari. 2 (nav.) Puntea unei nave. ◊ Loc.adj. De bord = care se referă la navigație. △ Jurnal de bord = registru în care sînt notate coordonatele zilnice ale deplasării unei nave (maritime, spațiale etc.), precum și cele mai importante evenimente din timpul călătoriei. ◊ Loc.adv. La (sau pe) bord = a) pe puntea unei nave; b) în avion, în navă spațială. ◊ Expr. A arunca peste bord = a) a înlătura pe cineva; b) a renunța la ceva ca nefiind de folos. 3 (auto., av.) Partea interioară a unui vehicul, situată în fața șoferului, pilotului etc., unde se află aparatele care indică anumiți parametri de funcționare. ◊ Aparat (sau aparate) de bord v. aparat. Echipament de bord v. echipament Tablou de bordv. tablou. ♦ Ext. Interiorul vehiculului. 4 (fran.) Marginea unui obiect, profil etc. ♦ Țărmul mării. • pl. -uri. /<fr. bord, germ. Bord.

bordură s.f. 1 Fîșie, panglică sau bandă aplicată pe o margine a unui articol de confecție pentru a o orna sau a o întări; întăritură. O basma roșie cu bordură de fir (ODOB.). 2 Zonă care marchează marginea unui obiect, avînd o structură diferită de acesta. Bordura de flori a unei peluze. ◊ Bordura trotuarului = șirul de pietre (din granit) de la marginea dinspre partea carosabilă a unui trotuar. • pl. -i. /<fr. bordure.

*BORD² (pl. -duri) sn. 1 🎩 Margine (de pălărie): purtam... pălărie moale cu ~uri largi (VLAH.) ¶ 2 ⛵ Fie-care din cele două laturi ale unei corăbii; corabia însăși: căpitanul Laurent rămînea fără ocupație pe ~ (I.-GH.) [fr.].

*BORD² (pl. -duri) sn. 1 🎩 Margine (de pălărie): purtam ... pălărie moale cu ~uri largi (VLAH.) ¶ 2 ⛵ Fie-care din cele două laturi ale unei corăbii; corabia însăși: căpitanul Laurent rămînea fără ocupație pe ~ (I.-GH.) [fr.].

*BORDURĂ (pl. -duri) sf. 1 👕 Marginea garnisită (la o haină, la o pălărie, la un covor, etc.); chenar: o basma roșie cu ~ de fir (ODOB.) ¶ 2 Ramă de tablou, cadru ¶ 3 📰 Chenar format din linii înflorite [fr.].

BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcație; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BORDURĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

BOR², boruri, s. n. (Mai ales la pl.) Marginea răsfrîntă a pălăriei. Prinseseși ticurile redactorilor și reporterilor care purtau pălării cu boruri mari. PAS, Z. I 285. Femeile [poartă] pe cap basmale roșii, iar bărbații pălării de mușama cu boruri mari. SAHIA, U.R.S.S. 22. – Variantă: bord (CARAGIALE, M. 37) s. n.

BORD², borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei nave. Lumea pe vapor se mișca dintr-un bord în altul, în lumina scăzută a asfințitului. BART, E. 79. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă; p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. Carnet de bord. Echipament de bord. Instrumente de bord. ▭ Artilerie de bord - artilerie instalată pe nave și pe aeronave. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea vasului, p. ext. pe avion. Pasagerii s-au urcat pe bord. Călătorii au luat loc la bordul avionului. ▭ M-am dus chiar într-acea seară de am întîlnit pe amiral, pe bordul său. GHICA, S. 399. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. Steagul libertăților burghezo-democratice a fost aruncat [de burghezie] peste bord. STALIN, C. XIX 7.

BORD¹ s. n. v. bor².

BORDURĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca garnitură sau podoabă pe marginea unui obiect; chenar. O basma roșie cu bordură de fir. ODOBESCU, S. I 414. ◊ (Poetic) Soarele apusese după un lung șir de nori... pre care îi poleia cu o bordură de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Margine a unui lucru, servind ca întărire, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Cărămizi pentru borduri ▭ Bordura trotuarului = șirul de pietre de granit care mărginește latura de către drum a trotuarului. Călcînd pe bordura trotuarului, ca să nu-ți depărtezi privirile de șină... te-ai împiedicat și-ai căzut. PAS, Z. I 16.

BOR², boruri, s. n. Marginea răsfrîntă a pălăriei. – Fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Fiecare din părțile laterale ale punții unei nave. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă, p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea navei, p. ext. pe avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. – Fr. bord.

BORDURĂ, borduri, s. f. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure.

BOR² s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].

BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (p. ext.) nava însăși. ◊ De bord = referitor la navigație. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau în avion. 2. Marginea unui profil de aripă de avion. ◊ A arunca peste bord = a înlătura. 3. (Rar) Țărm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].

BORDURĂ s.f. 1. Fîșie aplicată (ca podoabă) pe marginea unui lucru; chenar. ♦ Margine a unui obiect făcută dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. Margine a trotuarului către partea carosabilă a unei străzi. [< fr. bordure].

BOR² s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord)

BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)

BORDURĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)

BOR² ~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord

BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele două părți laterale ale punții unei nave. 2) Fiecare dintre cele două margini ale aripii unui avion. * De ~ referitor la navigație. La ~ pe puntea unei nave (sau într-un avion). A arunca peste ~ a părăsi, a renunța la ceva ca fiind nefolositor; a înlătura. /<fr. bord, germ. Bord

BORDURĂ ~i f. 1) Margine (a unui obiect), făcută din alt material pentru protejare sau pentru înfrumusețare. 2) Bandă îngustă din blocuri de piatră, care mărginește trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure

bord n. 1. marginea unei suprafețe; 2. laturea unei corăbii; 3. corabia însăș.

bordură f. 1. margine garnisită; 2. cadrul unui tablou.

1) bor m. (d. bour, ca nor d. nour, după coarnele luĭ drepte). Trans. (Mediaș). Melc.

*2) bord n., pl. urĭ (fr. bord, d. germanicu bord-, margine). Partea de deasupra a corăbiiĭ. Fig. Corabie, navă: am petrecut mulțĭ anĭ pe bord. – Cu înț. de „margine de pălărie” e barb.

*bordúră f., pl. ĭ (fr. bordure, d. border, a mărgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornată orĭ nu (ca la un tabloŭ, la un strat de florĭ, la un trotuar).

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. boruri

bord s. n., pl. borduri

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

bor² (margine de pălărie) s. n., pl. boruri

bord s. n., pl. borduri

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

bor (la pălărie) s. n., pl. boruri

bord s. n., pl. borduri

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

bord (borduri), s. n. – Margine din stînga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrîntă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.

BORD¹ a) denumire care indică partea laterală (dreapta sau stânga) a unei aeronave; b) parte a avionului destinată a primi pasagerii sau mărfurile.

BORD² marginea unui profil de aripă a unei aeronave. Bordul este două feluri: Bord de atac (extremitatea din față a unui profil aerodinamic sau a unei aripi) și Bord de fugă (extremitatea din spate a unui profil aerodinamic sau a unei aripi. Sin. Bord de scurgere).

CRONOMETRU DE BORD instrument pentru măsurarea cu precizie a intervalelor de timp corespunzătoare duratelor producerii unor fenomene pe parcursul zborului.

ECHIPAMENT DE BORD ansamblul aparatelor, mecanismelor și instalațiilor de la bordul unei aeronave pentru controlul zborului, a navigației, a funcționării motorului și a aparaturii radio, electrice și de oxigen, a aparatelor de comandă și control de luptă (manșă, paloniere, levier de comandă a veleților, levierul de comandă al compensatorului, sistemul de prindere și declanșare al cablului de remorcaj, aparatul de emisie-recepție, instalația sau inhalatorul de oxigen.

MECANIC DE BORD a) funcție tehnică la bordul unei aeronave; b) persoana având această funcție și care are ca sarcină principală supravegherea parametrilor funcționali ai motorului/motoarelor.

MITRALIOR DE BORD servant al unei mitraliere instalate la bordul unei aeronave de luptă.

MUNIȚIE DE BORD cantitatea de muniție încărcată pe o aeronavă de luptă pentru armamentul de pe acesta.

PLANȘĂ DE BORD placă pe care sunt montate toate aparatele de bord necesare navigației.

TABLOU DE BORD panou din tablă sau din marmură pe care sunt fixate instrumentele și aparatura de control a aeronavei.

BORDÚRĂ (< fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.

a lua la bord expr. (glum.) a bea.

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

BORD s. v. bolovan, bor, margine, pietroi.

BORDURĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pînză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

bord s. v. BOLOVAN. BOR. MARGINE. PIETROI.

BORDURĂ s. 1. margine. (~ a trotuarului.) 2. chenar, margine. (~ a covorului.) 3. chenar, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)

bord, borduri, s.n. (reg.) (pl.) Haine: „Câți îs cu borduri în spate, / Tăți să zie încoace” (Bilțiu, 2009: 205). – Et. nes.

bor, s.m. – (reg.) Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu, 2002: 201; Odești, 1974; descântec). ♦ (onom.) Bor, Bora, nume de familie frecvent în zona Vișeu-Borșa (739 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Probabil din bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare” (< it., fr. bora), cf. lat. boreas „vânt din nord, crivăț”. ♦ Pentru etimologia n. pr. Bor, Bora: Din sl. bora „luptă” (Constantinescu, 1963: 209). Din gr. Bora(s) sau sl. Bora; cf. n. top. Bora (Iordan, 1983). Der. din Boris, Borimir sau Borislav > sl. bor- „luptă, a lupta” (Ionescu, 2001: 77).

bor, s.m. – Vânt puternic: „În vânt și bor mare face-te-oi, / În vânt mare țâpa-te-oi” (Bilțiu 2002: 201; Odești, 1974; descântec). – Cf. bora „vânt puternic, uscat și rece, care bate iarna dinspre munte spre mare” (< it., fr. bora); Cf. Boreas (mit.) „vântul din nord; zeu care a întemeiat un regat în Thracia”.