14 definiții pentru borcut burcut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borcút sn [At: BUD, P. P. / Pl: ~uri / E: ucr боркут, буркут mg borkút] (Îrg) Apă minerală Si: borviz. 2 Sticlă cu apă minerală.

BORCÚT, borcuturi, s. n. (Transilv. de nord, Mold., Bucov.) Apă minerală. – Variantă: burcút (KOGĂLNICEANU, S. 90) s. n.

BORCÚT, borcuturi, s. n. (Reg.) Apă minerală. – Din magh. borkut.

borcut n. Mold. borviz și sticlă de forma celor ce conțin ape minerale. [Ung. BORKUT, din bor, vin și kut, izvor].

burcút n., pl. urĭ (ung. borkút, care nu e compus din bor, vin și kút, izvor, ci vine d. rut. borkut și burkut, borviz, d. búrkati, a clătina, a clocoti [ca apa cînd izvorăște], búrhati, a țîșni, rudă cu bîrcîĭ. V. bîrcîĭ). Mold. Sud. Butelie de un litru (fiindcă apele minerale ungurești se aduceaŭ în buteliĭ care se întrebuințaŭ foarte mult pe urmă, ca și azĭ). Trans. nord. Maram. Borcut, borviz. V. clondir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BORCÚT s. v. apă minerală, borviz.

borcut s. v. APĂ MINERALĂ. BORVIZ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

borcút (borcúturi), s. n. – Apă minerală. Mag. borkut, de unde și rut. borkut (Cihac, II, 484; DAR). Se folosește în Mold., Bucov. și Trans. de Nord. Cf. borviz.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

borcút, borcuturi, s.n. – (reg.) Izvor de apă minerală: „Borcutul țâșnește din foarte numeroase izvoare din hotarul diferitelor sate ca Glod, Poieni, Botiza, Breb, Borșa etc. Înainte de război, apa minerală din Breb, care curge sub poalele Gutâiului, atrăgea în vilegiatură o populație numeroasă. Astăzi, mai toate izvoarele sunt lăsate în părăsire; de relevat că numai în ținutul Borșei se găsesc peste 40 de izvoare cu ape minerale” (Papahagi, 1925: 97-98). Cele dintâi explorări ale zăcămintelor hidrominerale din Maramureș s-au realizat la Săpânța, Șuligu, Usturoi – 1860, Breb – 1866, Stoiceni – 1876, Dănești – 1883, Cărbunari – 1861, Apa Sărată – 1896. Prima instalație de îmbuteliere a apei minerale din județ s-a înființat în 1846, pe Valea Vinului; apoi Șuligu – 1860, Breb – 1866, Stoiceni și Săpânța – 1890 (Nădișan, 2012: 19). „M-o făcut mama, făcut / La fântână, la borcut” (Ștețco, 1990: 321). ♦ (onom.) Borcuti, nume de familie frecvent în zona Dumbrăvița – Chechiș (63 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). ♦ (top.) Borcut, sat aparținând de orașul Tg. Lăpuș; localitatea a făcut parte din cele 6 sate cumpărate de Ștefan cel Mare (Stoica, Pop, 1984: 11); Valea Borcutului, pârâu ce izvorăște din versantul sudic al Ignișului, la nord de mun. Baia Mare; străbate cartierul băimărean Valea Borcutului și se varsă în râul Săsar, în apropiere de localitatea Săsar. – Din ucr. borcut, magh. borkút (din bor „vin” și kut „izvor”) (Cihac, Șăineanu, MDA).

borcút, -uri, s.n. – 1. Apă minerală. 2. Izvor de apă minerală: „Borcutul țâșnește din foarte numeroase izvoare din hotarul diferitelor sate ca Glod, Poieni, Botiza, Breb, Borșa etc. Înainte de război, apa minerală din Breb, care curge sub poalele Gutâiului, atrăgea în vilegiatură o populație numeroasă. Astăzi, mai toate izvoarele sunt lăsate în părăsire; de relevat că numai în ținutul Borșei se găsesc peste 40 de izvoare cu ape minerale” (Papahagi 1925: 97-98). Borcut, localitate în Țara Lăpușului, atestată documentar în 1381; localitatea a făcut parte din cele 6 sate cumpărate de Ștefan cel Mare cu 3.000 fr. aur (Stoica, Pop 1984: 11). „M-o făcut mama, făcut / La fântână, la borcut” (Ștețco 1990: 321). – Din ucr. borcut, magh. borkút (MAD).

Intrare: borcut
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borcut
  • borcutul
  • borcutu‑
plural
  • borcuturi
  • borcuturile
genitiv-dativ singular
  • borcut
  • borcutului
plural
  • borcuturi
  • borcuturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burcut
  • burcutul
plural
  • burcuturi
  • burcuturile
genitiv-dativ singular
  • burcut
  • burcutului
plural
  • burcuturi
  • burcuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

borcut burcut

etimologie: