12 definiții pentru bonz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonz sm [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / Pl: ~i / E: fr bonze] 1-2 Preot (sau călugăr) budist. 3 (Fig) Personaj de vază.

BONZ, bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

BONZ bonzi, s. m. Preot sau călugăr budist. ♦ (Ir.) Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată. – Din fr. bonze.

BONZ, bonzi, s. m. 1. Preot budist. Lin-lin, ciocănelul Piosului bonz Lovește inelul Cu sunet de bronz. LESNEA, D. 99. Turnuri nalte și pagode unde cîntă vechiul bonz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ Fig. (Ironic) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. Bonzii social-democrați, demascați ca trădători ai clasei muncitoare [la congresul partidului din 1921] și alungați din partid, sparg unitatea proletară și înjghebează un partid social-democrat, care-și va juca rolul de agentură a burgheziei în sînul clasei muncitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 523.

BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. – Fr. bonze.

BONZ s.m. 1. Preot budist. 2. Personaj de o solemnitate ridicolă. ♦ (Fig.; ironic) Șef, lider, om influent într-un partid politic. [< fr. bonze, cf. port. bonzo < jap. bozu – preot].

BONZ s. m. 1. preot, călugăr budist. 2. personaj de o solemnitate ridicolă ◊ (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic. (< fr. bonse, port. bonso)

BONZ ~i m. 1) Slujitor al cultului budist. 2) iron. Persoană influentă într-un partid politic; lider. /<fr. bonze

bonz m. preot chinez sau japonez: tunuri nalte și pagode unde cântă vechiul bonz AL.

*bonz m. (fr. bonze, d. jap. bozu). Preut budist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bonz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonz
  • bonzul
  • bonzu‑
plural
  • bonzi
  • bonzii
genitiv-dativ singular
  • bonz
  • bonzului
plural
  • bonzi
  • bonzilor
vocativ singular
  • bonzule
plural
  • bonzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonz

  • 1. Preot sau călugăr budist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Lin-lin, ciocănelul Piosului bonz Lovește inelul Cu sunet de bronz. LESNEA, D. 99.
      surse: DLRLC
    • Turnuri nalte și pagode unde cîntă vechiul bonz. ALECSANDRI, P. III 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. ironic Personaj de vază, pretențios, dintr-un partid sau o organizație social-democrată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lider șef, -ă un exemplu
      exemple
      • Bonzii social-democrați, demascați ca trădători ai clasei muncitoare [la congresul partidului din 1921] și alungați din partid, sparg unitatea proletară și înjghebează un partid social-democrat, care-și va juca rolul de agentură a burgheziei în sînul clasei muncitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 523.
        surse: DLRLC

etimologie: