BONZ, bonzi, s. m. 1. Preot budist. Lin-lin, ciocănelul Piosului bonz Lovește inelul Cu sunet de bronz. LESNEA, D. 99. Turnuri nalte și pagode unde cîntă vechiul bonz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ Fig. (Ironic) Persoană care ocupă o situație importantă într-un partid politic burghez; șef, lider. Bonzii social-democrați, demascați ca trădători ai clasei muncitoare [la congresul partidului din 1921] și alungați din partid, sparg unitatea proletară și înjghebează un partid social-democrat, care-și va juca rolul de agentură a burgheziei în sînul clasei muncitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 523.