BONITARE, bonitări, s. f. Determinare a valorii economice a unui ban pe baza unor criterii stabilite. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

bonitare sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: ns cf bonitate] 1 Determinare a calității. 2 Clasificare după calitate. 3 Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției Si: bonitură. 4 (Îs) ~a apelor Determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui iaz etc.

bonitare s.f. 1 (econ.) Determinarea valorii economice a unui bun în baza unor criterii stabilite. 2 (econ.) Evaluarea calității apelor, solurilor, raselor de animale, plantelor, semințelor etc., prin determinarea bonității; clasificare după calitate. ◊ Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unei ape, a unui lac etc. 3 (zooteh.) Evaluare complexă a unui animal pentru selecție; bonitură. 4 (pedol.) Bonitarea solului = estimare a avantajelor unui sol pentru anumite folosințe. • pl. -ări. /v. bonita; cf. germ. Bonitierung.

BONITARE, bonitări, s. f. Determinare a calității; apreciere pe baza unor criterii stabilite; clasificare după calitate. ♦ Apreciere complexă a unui animal în vederea selecției. – Cf. bonitate.

BONITARE s. f. (În expr.) Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui eleșteu, a unui curs de apă etc.

BONITARE s.f. 1. Operație prin care se apreciază bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterală a unui animal, a unei păsări în vederea selecției. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apă, a unui heleșteu etc. [< bonitate, după germ. Bonitierung].

BONITARE s. f. sistem de apreciere a valorii economice a apelor, soiurilor, raselor de animale, plantelor și a calității semințelor etc., prin determinarea bonității. (după germ. Bonitierung)

BONITARE ~ări f. 1) Determinare a calității pe baza unor criterii stabilite. 2) Apreciere a calității unui animal în vederea selecției. /<germ. Bonitierung

bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: ~tez / E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).

bonita vb. I tr. (econ.) A stabili valoarea economică a unui bun. • prez.ind. -ez. /de la bonitate, prin derivare regresivă.

bonitare s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări

bonitare s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări

bonitare s. f., g.-d. art. bonitării; pl. bonitări