bonitare s.f. 1 (econ.) Determinarea valorii economice a unui bun în baza unor criterii stabilite. 2 (econ.) Evaluarea calității apelor, solurilor, raselor de animale, plantelor, semințelor etc., prin determinarea bonității; clasificare după calitate. ◊ Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unei ape, a unui lac etc. 3 (zooteh.) Evaluare complexă a unui animal pentru selecție; bonitură. 4 (pedol.) Bonitarea solului = estimare a avantajelor unui sol pentru anumite folosințe. • pl. -ări. /v. bonita; cf. germ. Bonitierung.