13 definiții pentru „bondoc”   declinări

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni și, fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. Pînă mai an, soră-mea Vanghelina era bondoacă... și dintr-o dată s-a lungit, s-a deșirat. STANCU, D. 168. Una lungă și slabă, alta bondoacă și dolofană. PAS, L. I 126. E măruntă și bondoacă, dar de ani nu e mică. SLAVICI, V. P. 41. Vedeți cît de frumos se ține [pridvorul] pe stîlpii lui bondoci de stejar cioplit. CARAGIALE, M. 101. ◊ (Substantivat) Căldarea au luat-o?Luat, dom' Ioniță! i-a răspuns bondocul. GALAN, Z. R. 272. – Variantă: (Mold.) bundúc, -ă (SADOVEANU, O.III 536) adj.

BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; f. sg. bondoácă, pl. bondoáce

BONDÓC adj. îndesat. (Om ~.)

Bondoc ≠ deșirat, lungan

bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.

BONDÓC ~oácă (~óci, ~oáce) (mai ales despre persoane) Care este mic de statură și gros; îndesat. /<turc. bunduk

bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].

bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.