2 intrări

Articole pe această temă:

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOMBÓN s.n. v. bomboană.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

bomboánă2 sf [At: NEGRUZZI, S. III. 70 / V: (înv) bonbon sn / Pl: ~ne / E: fr bonbon] 1 Mic produs de cofetărie (cu suprafața exterioară) tare, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., de diverse forme și culori. 2 (Fig; fam) Copil sau lucru drăgălaș Si: bombonea (3), bombonică (3). 3 (Fig; fam) Persoană plină de solicitudine Si: bombonea (4), bombonică (4). 4 (Fig; îe) (Ultima) ~ pe colivă Știre proastă. 5 (Fig; îae) Element negativ care se adaugă unei situații dificile.

bomboánă1 sf [At: GORJAN, H. I, 81/5 / Pl: ~ne / E: ctm boboană + bombăni] (Reg) Boboană (1).

bomboní1 v vz bombăni

BOMBĂNÍ, bómbăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Produs de cofetărie, fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culori, gust și forme diferite (mici bile, mici bastonașe etc.). – Din fr. bonbon.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorită lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu minuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboní (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. V. zaharicale. Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fandante. PAS, Z. I 97. După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276. ♦ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane drăgălașe. O bomboană de fată.

BOMBONÍ vb. IV v. bombăni.

BOMBĂNÍ, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sâcâi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gânguri. – Onomatopee.

BOMBOÁNĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. – Fr. bonbon.

BOMBOÁNĂ s.f. Preparat (de cofetărie) de diferite forme. [Var. (înv.) bombon, bonbon s.n. / < bomboane, pl. lui bombon < fr. bonbon].

BONBÓN s.n. v. bomboană.

BOMBOÁNĂ s. f. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziții, umpluturi și forme diferite. (< fr. bonbon)

A BOMBĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

BOMBOÁNĂ ~e f. Produs de cofetărie, de diferite forme și consistențe, preparat din caramel sau din ciocolată aromatizat (și colorat). [G.-D. bomboanei; Sil. -boa-nă] /<fr. bonbon

arată toate definițiile

Intrare: bombăni
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombăne
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombăn
(să)
  • bombăn
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombăni
(să)
  • bombăni
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombăne
(să)
  • bombăne
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombăni
  • bombănire
  • bombănit
  • bombănitu‑
  • bombănind
  • bombănindu‑
singular plural
  • bombănește
  • bombăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombănesc
(să)
  • bombănesc
  • bombăneam
  • bombănii
  • bombănisem
a II-a (tu)
  • bombănești
(să)
  • bombănești
  • bombăneai
  • bombăniși
  • bombăniseși
a III-a (el, ea)
  • bombănește
(să)
  • bombănească
  • bombănea
  • bombăni
  • bombănise
plural I (noi)
  • bombănim
(să)
  • bombănim
  • bombăneam
  • bombănirăm
  • bombăniserăm
  • bombănisem
a II-a (voi)
  • bombăniți
(să)
  • bombăniți
  • bombăneați
  • bombănirăți
  • bombăniserăți
  • bombăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombănesc
(să)
  • bombănească
  • bombăneau
  • bombăni
  • bombăniseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bomboni
  • bombonire
  • bombonit
  • bombonitu‑
  • bombonind
  • bombonindu‑
singular plural
  • bombone
  • bomboniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombon
(să)
  • bombon
  • bomboneam
  • bombonii
  • bombonisem
a II-a (tu)
  • bomboni
(să)
  • bomboni
  • bomboneai
  • bomboniși
  • bomboniseși
a III-a (el, ea)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bombonea
  • bomboni
  • bombonise
plural I (noi)
  • bombonim
(să)
  • bombonim
  • bomboneam
  • bombonirăm
  • bomboniserăm
  • bombonisem
a II-a (voi)
  • bomboniți
(să)
  • bomboniți
  • bomboneați
  • bombonirăți
  • bomboniserăți
  • bomboniseți
a III-a (ei, ele)
  • bombone
(să)
  • bombone
  • bomboneau
  • bomboni
  • bomboniseră
Intrare: bomboană
bomboană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bomboa
  • bomboana
plural
  • bomboane
  • bomboanele
genitiv-dativ singular
  • bomboane
  • bomboanei
plural
  • bomboane
  • bomboanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombon
  • bombonul
  • bombonu‑
plural
  • bomboane
  • bomboanele
genitiv-dativ singular
  • bombon
  • bombonului
plural
  • bomboane
  • bomboanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonbon
  • bonbonul
  • bonbonu‑
plural
  • bonboane
  • bonboanele
genitiv-dativ singular
  • bonbon
  • bonbonului
plural
  • bonboane
  • bonboanelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombăni bomboni

  • 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bodogăni boscorodi 3 exemple
    exemple
    • Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177.
      surse: DLRLC
    • Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103.
      surse: DLRLC
    • Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: gânguri un exemplu
    exemple
    • Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

bomboană bombon bonbon

  • 1. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: puiț 5 exemple
    exemple
    • Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fondante. PAS, Z. I 97.
      surse: DLRLC
    • După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328.
      surse: DLRLC
    • Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276.
      surse: DLRLC
    • figurat familiar Epitet dat unei persoane drăgălașe.
      surse: DLRLC
    • O bomboană de fată.
      surse: DLRLC

etimologie: