bombon s.n. v. bomboană.

BOMBON s.n. v. bomboană.

BOMBĂNI, bombăn, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate. – Din fr. bonbon.

bombăni [At: LB / V: ~boni, bum~ / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi (Înv; d. albine) A bâzâi. 2 vi A vorbi singur, încet și greu inteligibil (cu nemulțumire) Cf murmura, mormăi, bolborosi, (pop) cârâi. 3 vt (D. copiii mici) A scoate sunete nearticulate. 4 vt A-și arăta nemulțumirea prin vorbe spuse pentru sine.

bomboană¹ sf [At: GORJAN, H. I, 81/5 / Pl: ~ne / E: ctm boboană + bombăni] (Reg) Boboană (1).

bomboană² sf [At: NEGRUZZI, S. III. 70 / V: (înv) bonbon sn / Pl: ~ne / E: fr bonbon] 1 Mic produs de cofetărie (cu suprafața exterioară) tare, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., de diverse forme și culori. 2 (Fig; fam) Copil sau lucru drăgălaș Si: bombonea (3), bombonică (3). 3 (Fig; fam) Persoană plină de solicitudine Si: bombonea (4), bombonică (4). 4 (Fig; îe) (Ultima) ~ pe colivă Știre proastă. 5 (Fig; îae) Element negativ care se adaugă unei situații dificile.

bomboni¹ v vz bombăni

bonbon sn vz bomboană

bumbăi vi vz bumbăni

bumbăni vi vz bombăni

bombăni vb. IV. (fam.) 1 intr. (despre oameni) A vorbi singur, încet și nedeslușit din cauza nemulțumirii; a mormăi. Cel apostrofat bombăni ceva (ISTR.). 2 tr. (compl. indică oameni) A certa, a cicăli, a sîcîi, arătînd nemulțumirea prin vorbe spuse ca pentru sine. Tot drumul bătrînul bombăni... pe Stănică (CĂL.). 3 tr. (compl. indică copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles (SLAV.). 4 intr. (înv.; despre albine) A bîzîi. • prez.ind. -esc. și bomboni vb. IV. /form. expr.

bomboană s.f. 1 Produs de cofetărie, de obicei mic, rotund sau oval, de diverse forme și culori, fabricat din sirop de zahăr, ciocolată etc., avînd compoziții, umpluturi și arome diferite. Unul dintre domni scoate o pungă de bomboane (AGÂR.). ◊ Bomboane spirtoase v. spirtos. 2 Fig. (fam.) O persoană simpatică sau un lucru drăgălaș. O bomboană de copil. ◊ Compar. Dulce ca o bomboană. 3 Expr. Bomboana de pe tort = partea cea mai bună a unui lucru. Bomboana de pe colivă = ceva nefolositor, prost. • pl. -e. și (înv.) bombon s.n. / <fr. bonbon.

bomboni vb. IV. v. bombăni.

BOMBĂNI (-ănesc), BOMBĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. 1 A mormăi, a vorbi singur, printre buze, încet și nedeslușit (în spec. spre a-și arăta nemulțumirea): o zi întreagă bombănea dacă se atingea cineva de ele (BR.-VN.); bombănea pe capră înjurînd (D.-ZAMF.) ¶ 2 A bolborosi: cutreeră țara bombănind rugăciuni (VLAH.); copilul se joacă... bombănind vorbe de tainic înțeles (SLV.) ¶ 3 A certa, a cicăli: țăranul e deprins... a bombăni muierea, a pișca copiii (JIP.) ¶ 4 🚜 A bîzîi (despre albine) (L.-M.) (MAR.) [onom.].

*BOMBOANĂ (pl. -ne) sf. 🍽 Soiu de zaharicale fabricate de cofetari [fr. bonbon].

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. ♦ Tranz. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formație onomatopeică.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Produs de cofetărie, fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culori, gust și forme diferite (mici bile, mici bastonașe etc.). – Din fr. bonbon.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, printre buze, încet și uneori nedeslușit (mai ales spre a-și arăta nemulțumirea). V. murmura, mormăi, bolborosi. Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodogănind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! M-ai bombănit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu știu încă să vorbească) A produce sunete nearticulate; a gînguri. Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. – Prez. ind. pers. 3 sg. și bombăne (STANCU, D. 48). – Variantă: bomboni (ISPIRESCU, L. 325, PĂSCULESCU, L. P. 35) vb. IV.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. V. zaharicale. Nu uită... să-mi întindă cutia cu două sute cincizeci de grame de bomboane fandante. PAS, Z. I 97. După ce veneau ceva bomboane de bună sosire și atențiunea celor mari se îndrepta în alte părți, porneam cu fratele meu în explorare. GALACTION, O. I 328. Mergi la cofetărie, de-mi adă vro două ocale de bomboane. ALECSANDRI, T. I 276. ♦ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane drăgălașe. O bomboană de fată.

BOMBONI vb. IV v. bombăni.

BOMBĂNI, bombănesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, încet și nedeslușit. ♦ Tranz. A certa, a sîcîi pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a gînguri. – Onomatopee.

BOMBOANĂ, bomboane, s. f. Mic preparat dulce, de formă, culoare și gust variate. – Fr. bonbon.

BOMBOANĂ s.f. Preparat (de cofetărie) de diferite forme. [Var. (înv.) bombon, bonbon s.n. / < bomboane, pl. lui bombon < fr. bonbon].

BONBON s.n. v. bomboană.

BOMBOANĂ s. f. preparat de cofetărie de mici dimensiuni, cu compoziții, umpluturi și forme diferite. (< fr. bonbon)

A BOMBĂNI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bodogăni; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestându-și nemulțumirea prin vorbe spuse încet și confuz. /Onomat.

BOMBOANĂ ~e f. Produs de cofetărie, de diferite forme și consistențe, preparat din caramel sau din ciocolată aromatizat (și colorat). [G.-D. bomboanei; Sil. -boa-nă] /<fr. bonbon

bombănì v. 1. a scoate un glas surd ca muștele sau albinele; 2. a mormăi: tot bombănia din gură. [Onomatopee].

bomboane f. pl. tot felul de zaharicale.

bombănésc și (rar) bombăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu lat. bombus, vgr. bómbos, bîzîĭală, huruĭală; ung. bömbölni, a bombăni ș.a. V. bumbac și cĭondănesc). Vest. Murmur, mormăi, bodogănesc, vorbesc încurcat și încet de necaz orĭ din altă pricină. V. tr. Nu mă bombăni! – În est bondănesc și dondănesc (rudă cu ung. dongani, döngeni ș.a.); pleca dondănind singur (Sov. 71 și 2257 și VR. 1922, 3, 414). V. dăngănesc.

*bomboánă (oa dift.) f., pl. e (fr. bonbon). Zaharica făcută de cofetar. V. cofeturĭ și acadea.

!bombăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bombăn/bombănesc, 3 sg. bombăne/bombănește; imperf. 1 bombăneam; conj. prez. 1 sg. să bombăn/să bombănesc, 3 să bombăne/să bombănească

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bombăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bombăne, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 să bombăne

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bombăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bombănesc, imperf. 3 sg. bombănea; conj. prez. 3 sg. și pl. bombănească

bomboană s. f., g.-d. art. bomboanei; pl. bomboane

bomboană

bombănesc, -nește 3, -neam 1 imp.

bomboană (bomboane), s. f. – Produs de cofetărie de forme diferite, caramelă. – Var. (înv.) bombon. Fr. bonbon. – Der. bombonieră, s. f., din fr. bonbonnière.

bomboană fondantă expr. (adol., iron.) tip antipatic.

bomboane agricole expr. semințe prăjite de floarea-soarelui sau dovleac.

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBĂNI vb. v. bâzâi, bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

BOMBOANĂ s. (prin Transilv.) puiț. (A servit o ~ cu lapte.)

bombăni vb. v. BÎZÎI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

BOMBĂNI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

BOMBOANĂ s. (prin Transilv.) puiț. (A mîncat o ~ cu lapte.)