BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

bombardare sf [At: MAIORESCU, D. II, 76 / Pl: ~dări / E: bombardare] 1-3 Bombardament (1-3).

bombardare s.f. Acțiunea de a bombarda și rezultatul ei; bombardament. Începuse bombardarea orașului. • pl. -ări. /v. bombarda.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda; bombardament. – V. bombarda.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda. – V. bombardament.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda.

BOMBARDÁRE s.f. Acțiunea de a bombarda și rezultatul ei. [< bombarda].

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~déz / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ținte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenții într-o funcție înaltă.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ◊ (Prin exagerare) [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. ◊ (Glumeț) A bombarda pe cineva cu scrisori. ▭ Nu-mi bombarda modestia cu complimente. ALECSANDRI, T. 762.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.

BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].

BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)

A BOMBARDÁ ~éz tranz. 1) (state, localități etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistențe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acționa cu particule elementare (pentru a declanșa reacții nucleare). /<fr. bombarder

bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.

*bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.

bombardare s. f., g.-d. art. bombardării; pl. bombardări

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardării; pl. bombardări

bombarda (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardează

bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. și pl. bombardeáză

BOMBARDÁRE s. v. bombardament.

BOMBARDARE s. bombardament, (înv.) bătaie. (O puternică ~ a cetății.)

BOMBARDÁ vb. (MIL.) (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)

BOMBARDA vb. (înv.) a bate, a pușcări. (~ cetatea.)

BOMBARDÁRE (< bombarda) s. f. Acțiunea de a bombarda. ♦ B. electronică = proiectare de electroni rapizi asupra anodului unui tub electronic sau asupra unui electrod care se află la un potențial electric mai înalt decît sursa de electroni. B. ionică (sau catodică) = proiectare de electroni pozitivi rapizi asupra catodului unui tub electronic sau asupra unui electrod aflat la un potențial electric mai scăzut decît sursa de ioni pozitivi.