2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bombardare sf [At: MAIORESCU, D. II, 76 / Pl: ~dări / E: bombardare] 1-3 Bombardament (1-3).

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda, bombardament. – V. bombarda.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda; bombardament. – V. bombarda.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda.V. bombardament.

BOMBARDÁRE, bombardări, s. f. Acțiunea de a bombarda.

BOMBARDÁRE s.f. Acțiunea de a bombarda și rezultatul ei. [< bombarda].

bombarda vt [At: ALECSANDRI, T. 762 / Pzi: ~déz / E: fr bombarder] 1 A arunca (mai multe) proiectile (explozive) asupra unei ținte. 2 (Fiz) A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. 3 (Fig) A supune (pe cineva) unui număr mare de întrebări, cereri etc. 4 (Frî) A numi (pe cineva) prin intervenții într-o funcție înaltă.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. – Din fr. bombarder.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. A trage cu proiectile de artilerie sau a lansa bombe din avion asupra unui obiectiv (militar). ◊ (Prin exagerare) [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278. ◊ (Glumeț) A bombarda pe cineva cu scrisori.Nu-mi bombarda modestia cu, complimente. ALECSANDRI, T. 762.

BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.

BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].

BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)

A BOMBARDÁ ~éz tranz. 1) (state, localități etc.) A supune unui bombardament; a ataca, lansând bombe sau obuze. 2) fig. (persoane chestionate) A ataca vehement (cu întrebări). 3) fig. A deranja mereu cu insistențe. 4) fiz. (nuclee atomice) A acționa cu particule elementare (pentru a declanșa reacții nucleare). /<fr. bombarder

bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.

*bombardéz v. t. (fr. bombarder). Atac cu bombe: a bombarda un fort. Fig. Iron. Mă adresez des cuĭva: mă bombarda cu scrisorĭ. Arunc într’un post neașteptat: l-a bombardat perfect. V. pușcăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardắrii; pl. bombardắri

bombardáre s. f., g.-d. art. bombardării; pl. bombardări

bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombardá vb., ind. prez. 1 sg. bombardéz, 3 sg. și pl. bombardeáză

arată toate definițiile

Intrare: bombardare
bombardare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bombardare
  • bombardarea
plural
  • bombardări
  • bombardările
genitiv-dativ singular
  • bombardări
  • bombardării
plural
  • bombardări
  • bombardărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bombarda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bombarda
  • bombardare
  • bombardat
  • bombardatu‑
  • bombardând
  • bombardându‑
singular plural
  • bombardea
  • bombardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bombardez
(să)
  • bombardez
  • bombardam
  • bombardai
  • bombardasem
a II-a (tu)
  • bombardezi
(să)
  • bombardezi
  • bombardai
  • bombardași
  • bombardaseși
a III-a (el, ea)
  • bombardea
(să)
  • bombardeze
  • bombarda
  • bombardă
  • bombardase
plural I (noi)
  • bombardăm
(să)
  • bombardăm
  • bombardam
  • bombardarăm
  • bombardaserăm
  • bombardasem
a II-a (voi)
  • bombardați
(să)
  • bombardați
  • bombardați
  • bombardarăți
  • bombardaserăți
  • bombardaseți
a III-a (ei, ele)
  • bombardea
(să)
  • bombardeze
  • bombardau
  • bombarda
  • bombardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bombardare

  • 1. Acțiunea de a bombarda.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bombardament

etimologie:

  • vezi bombarda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

bombarda

  • 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • prin exagerare [Maimuțele] bombardau cu pietre și cioate. BART, E. 278.
      surse: DLRLC
    • glumeț A bombarda pe cineva cu scrisori.
      surse: DLRLC
    • glumeț Nu-mi bombarda modestia cu complimente. ALECSANDRI, T. 762.
      surse: DLRLC
  • 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat A plictisi (cu insistențele).

etimologie: