BOLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

bolniță sf [At: PRAV. MOL. 33 / A și: ~niță / Pl: ~țe, (înv) ~ice / E: vsl болница] 1 (Înv) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). 2 (Înv) Loc unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. 3 Criptă în paradis. 4 Groapă comună.

bolniță s.f. (înv.) 1 Spital, infirmerie (pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere). Eu slujesc la bolniță (SADOV.). 2 Loc de izolare și de îngrijire a vitelor bolnave. Vitele în care a dat boala... se trimit la bolniță (I. ION.). 3 (la mănăstiri) Încăpere în care sînt păstrate craniile călugărilor după dezgropare; criptă. • pl. -e. /<slav. больннца.

†BOLNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡Spital (mai ales pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere) ¶ 2 Încăpere boltită (într’o parte a paraclisului unei mănăstiri) în care se păstrează, după desgropare, craniile morților (👉 OSUAR) [vsl. bolĭnica].

BOLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica.

BOLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Spital (pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere); infirmerie. Eu slujesc la bolniță, unde avem priceput vraci de nebuni pe părintele Ifrim. SADOVEANU, F. J. 35 ♦ Locul unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. Vitele în care a dat boala... se trimit la bolniță. I. IONESCU, D. 474.

BOLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv. și arh.) Spital; infirmerie. – Slav (v. sl. bolĩnica).

bolniță f. infirmerie, într’o mânăstire. [Slav. BOLĬNIȚA].

bólniță f. pl. e (vsl. bolĭnica, sîrb. bolnica, rus. bolĭnica). Vechĭ. Spital, lazaret, infirmerie.

bolniță (reg., înv.) s. f., g.-d. art. bolniței; pl. bolnițe

bolniță(înv.) s. f., g.-d. art. bolniței; pl. bolnițe

bolniță s. f., g.-d. art. bolniței; pl. bolnițe

BOLNIȚĂ s. v. infirmerie, spital.

bolniță s. v. INFIRMERIE. SPITAL.

bolniță (bolnițe), s. f. – Spital, azil. Sl. bolĭnica (Miklosich, Lexicon, 39). (Înv.).

bolniță, bolnițe s. f. 1. (Înv.) Spital (pe lângă o m-re sau instituție de binefacere). 2. (Înv.) Loc apărat unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. 3. (Azi) Biserică mică pe lângă o catedrală (episcopală). ♦ (La m-ri) Încăpere boltită (într-o parte a paraclisului) în care se păstrează, așezate la rând, craniile morților după dezgropare; criptă. – Din sl. bolĭnica.