bolniță s.f. (înv.) 1 Spital, infirmerie (pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere). Eu slujesc la bolniță (SADOV.). 2 Loc de izolare și de îngrijire a vitelor bolnave. Vitele în care a dat boala... se trimit la bolniță (I. ION.). 3 (la mănăstiri) Încăpere în care sînt păstrate craniile călugărilor după dezgropare; criptă. • pl. -e. /<slav. больннца.