14 definiții pentru boicot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).

boicot sn [At: DA ms / P: boi-cot / Pl: ~uri / E: drr boicota] 1 Suspendare (concertată) a legăturilor politice sau economice cu o țară, un grup social, o persoană etc., ca ripostă la o anumită acțiune a lor. 2 Neparticipare la o activitate, ca răspuns la o acțiune nepopulară.

BOICÓT, boicoturi, s. n. Interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu. – Din boicota (derivat regresiv).

BOICÓT, boicoturi, s. n. Refuz organizat de a păstra relații politice sau economice cu un stat, cu o grupă socială sau cu o persoană, în semn de protest față de anumite acțiuni ale lor și cu scopul de a le izola și a le face să cedeze (mijloc folosit uneori de proletariat împotriva claselor exploatatoare și a statului burghez). – Pronunțat; boi-.

BOICÓT, boicoturi, s. n. Refuz organizat de a păstra relații politice sau economice cu un stat sau cu un grup social, în semn de protest față de anumite acțiuni ale lor, cu scopul de a le izola și a le face să cedeze. – Postverbal al lui boicota.

BOICÓT s.n. Refuz organizat al oricăror legături economice sau politice cu o țară, cu o întreprindere, cu o persoană etc. ca ripostă la o anumită acțiune a lor și în scopul de a le izola, cauzându-le astfel prejudicii. [Pron. boi-cot, pl. -turi. / < boicota].

BOICÓT s. n. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relațiilor economice, politice etc. cu o țară, cu o întreprindere etc., în semn de protest. (< fr. boycott)

BOICÓT ~uri n. Metodă de luptă politică sau economică, constând în sistarea organizată a relațiilor cu o persoană (fizică sau juridică) în semn de represalii. /v. a boicota

*boĭcót n., pl. urĭ (b. boĭcotez). Acțiunea de a boĭcota. – Și boĭcotáj n., pl. e (fr. boycottage).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boicót (boi-) s. n., pl. boicóturi

boicót s. n. (sil. boi-), pl. boicóturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boicót (boicóturi), s. n. – Interdicție declarată de a cumpăra, vinde sau întreține relații. Fr. boycotter, de la numele engl. Boycott.Der. boicota, vb.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOICÓT (< boicota) s. n. 1. Sistare organizată, totală sau parțială, a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. Termenul provine de la numele proprietarului irlandez Ch. Boycott, împotriva căruia țăranii au aplicat această metodă la sfîrșitul sec. 19. 2. (EC.) Practică utilizată frecvent în relațiile economice internaționale, care constă în încercarea de împiedicare a derulării unei afaceri prin cererea adresată publicului (consumatorilor) de a nu cumpăra mărfuri sau servicii de la firma în cauză.

Intrare: boicot
  • silabație: boi-cot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boicot
  • boicotul
  • boicotu‑
plural
  • boicoturi
  • boicoturile
genitiv-dativ singular
  • boicot
  • boicotului
plural
  • boicoturi
  • boicoturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boicot

  • 1. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: boicotare

etimologie: