boicot s.n. Mijloc de constrîngere constînd în întreruperea organizată, totală sau parțială, a relațiilor economice, politice etc. cu o țară, cu o întreprindere, cu o persoană etc., în semn de protest față de anumite acțiuni ale acestora • pl. -uri. /<fr. boycott, germ. Boycott; cf. nm. pr. Charles Boycott, proprietar englez din Irlanda.