16 definiții pentru bodogăni bodrogăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bodogăni [At: NEGRUZZI, S. I, 221 / V: -goni, -dro-, -drăg- / Pzi: ~nesc / E: nct] (Pfm) 1 vi A vorbi singur, încet și neclar. 2 vt A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. 3 vt A cicăli. 4 vt A certa. 5 vt A face reproșuri. 6 vt (Nob) A-și face de lucru.

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. l. Tranz. A vorbi rostind cuvintele încet și nedeslușit; a mormăi. Orășanu își reciti isprava, întîi cu voce tare, apoi scăzută, apoi bodogănind-o ca un țîrcovnic. PAS, L. I 242. Tot cu cetitul și cu scrisul! Zău, trebuie să fi avînd un demirbaș (cap de fier) ca să bodogănești zi și noapte poveștile franțujilor. NEGRUZZI, S. I 221. ◊ Absol. Popa bodogănea pe la răscruci. LESNEA, C. D. 87. 2. Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare, a protesta cu jumătate de gură; a cîrti, a bombăni. O bucată de vreme, lui Moș Gheorghe i se par toate pe dos. Merge, tot bodogănește și se uită cu de-amănuntul la toate celea. SP. POPESCU, M. G. 52. Ghiță... iese bodogănind. VLAHUȚĂ, O. A. 352. Unde-i giupîneasa Bălașa, să înceapă iar a bodogăni? ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Tranz. A cicăli, a bate la cap (pe cineva). O bodogănea mereu pe fată. -Prez. ind. pers. 3 sg. și: bodogăne (STANCU, D. 319). – Variantă: bodrogăní (CREANGĂ, P. 317) vb. IV.

BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni.

A BODOGĂNÍ ~ésc intranz. (despre persoane) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bălmăji; a boscorodi. /Orig. nec.

bodogănì v. Mold. 1. a mormăi: să bodogănești zi și noapte poveștile Franțujilor NEGR.; 2. a cicăli, a certa pentru lucruri de nimica: nu mai bodogăni, că parcă ești o moară stricată AL. [Și bodrogăni (spânul bodrogănind din gură CR.) = *bodorogăni, formațiune onomatopeică analoagă lui hodorogi].

bodrogăni v vz bodogăni

BODROGĂNÍ vb. IV v. bodogăni.

bodogănésc v. intr. (din dobogănesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, dobă. V. și mogorogesc și bondănesc). Est. Bombănesc, bondănesc, vorbesc încurcat și cu voce maĭ joasă de cĭudă orĭ din alăt cauză. – Și bondogănesc. În nord și bodrogănesc. V. blogodoresc.

bodrogănésc V. bodogănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bodogăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 să bodogăneáscă

bodogăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bodogăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BODOGĂNÍ vb. 1. v. bombăni. 2. v. cicăli.

BODOGĂNI vb. 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pitcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?) 2. a cicăli, a dăscăli, a plictisi, a sîcîi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Mă ~ tot timpul!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bodogăní (bodogănésc, bodogănít), vb. – A bombăni, a boscorodi. – Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide, Principii, 155). – Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală).

Intrare: bodogăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bodogăni
  • bodogănire
  • bodogănit
  • bodogănitu‑
  • bodogănind
  • bodogănindu‑
singular plural
  • bodogănește
  • bodogăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bodogănesc
(să)
  • bodogănesc
  • bodogăneam
  • bodogănii
  • bodogănisem
a II-a (tu)
  • bodogănești
(să)
  • bodogănești
  • bodogăneai
  • bodogăniși
  • bodogăniseși
a III-a (el, ea)
  • bodogănește
(să)
  • bodogănească
  • bodogănea
  • bodogăni
  • bodogănise
plural I (noi)
  • bodogănim
(să)
  • bodogănim
  • bodogăneam
  • bodogănirăm
  • bodogăniserăm
  • bodogănisem
a II-a (voi)
  • bodogăniți
(să)
  • bodogăniți
  • bodogăneați
  • bodogănirăți
  • bodogăniserăți
  • bodogăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bodogănesc
(să)
  • bodogănească
  • bodogăneau
  • bodogăni
  • bodogăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bodrogăni
  • bodrogănire
  • bodrogănit
  • bodrogănitu‑
  • bodrogănind
  • bodrogănindu‑
singular plural
  • bodrogănește
  • bodrogăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bodrogănesc
(să)
  • bodrogănesc
  • bodrogăneam
  • bodrogănii
  • bodrogănisem
a II-a (tu)
  • bodrogănești
(să)
  • bodrogănești
  • bodrogăneai
  • bodrogăniși
  • bodrogăniseși
a III-a (el, ea)
  • bodrogănește
(să)
  • bodrogănească
  • bodrogănea
  • bodrogăni
  • bodrogănise
plural I (noi)
  • bodrogănim
(să)
  • bodrogănim
  • bodrogăneam
  • bodrogănirăm
  • bodrogăniserăm
  • bodrogănisem
a II-a (voi)
  • bodrogăniți
(să)
  • bodrogăniți
  • bodrogăneați
  • bodrogănirăți
  • bodrogăniserăți
  • bodrogăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bodrogănesc
(să)
  • bodrogănească
  • bodrogăneau
  • bodrogăni
  • bodrogăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bodogăni bodrogăni

  • 1. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni boscorodi bălmăji mormăi 3 exemple
    exemple
    • Orășanu își reciti isprava, întîi cu voce tare, apoi scăzută, apoi bodogănind-o ca un țîrcovnic. PAS, L. I 242.
      surse: DLRLC
    • Tot cu cetitul și cu scrisul! Zău, trebuie să fi avînd un demirbaș (cap de fier) ca să bodogănești zi și noapte poveștile franțujilor. NEGRUZZI, S. I 221.
      surse: DLRLC
    • absolut Popa bodogănea pe la răscruci. LESNEA, C. D. 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A bombăni (de ciudă sau de supărare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni cârti 3 exemple
      exemple
      • O bucată de vreme, lui Moș Gheorghe i se par toate pe dos. Merge, tot bodogănește și se uită cu de-amănuntul la toate celea. SP. POPESCU, M. G. 52.
        surse: DLRLC
      • Ghiță... iese bodogănind. VLAHUȚĂ, O. A. 352.
        surse: DLRLC
      • Unde-i giupîneasa Bălașa, să înceapă iar a bodogăni? ALECSANDRI, T. I 336.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: bodogăne.
    surse: DLRLC

etimologie: