3 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocit1 sn [At: LAMBRIOR, ap. DDRF / Pl: ~uri / E: boci1] 1-6 Bocire (1-6).

bocit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: boci1] 1-4 Care este plâns cu bocete (1-4).

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.V. boci.

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.V. boci.

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci.

bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.

bocít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boci deseori.

bocí2 [At: POMPILIU, B. 1005 / Pl: ~cii / E: nct] 1 sm (Rar; reg) Vițel căruia nu i s-a dat un nume. 2 i Strigăt cu care se cheamă vițeii.

bocí1 [At: DOSOFTEI, ap. GCR 258 / 20 / Pzi: bocesc / E: boace] 1-4 vir A exprima, prin vaiete sau cuvinte, o durere mare (sufletească) Si: a (se) văita, a (se) tângui, a (se) jeli. 5-6 vir A plânge zbuciumat, cu vaiete și tânguiri. 7 vt A spune bocete la moartea cuiva.

BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete (2). – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge tare (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (înv. și reg. „voce” < lat.).

BOCÍ, bocesc, vb. IV. 1. Intranz. A plînge cu vaiete și strigăte. Toader îi tot aținea calea [fetei], ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137. Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176. Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421. Refl. Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428. O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174. 2. Tranz. A plînge cu bocete după un mort; a jeli. S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151. Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137. Nora o boci așa de frumos, încît mai tot satul zicea: mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150. ◊ Absol. [Peste sicriu] bocește-o babă. LESNEA, C. D. 55.

BOCÍ, bocesc, vb. IV. Intranz. și refl. A plânge intens (cu vaiete și strigăte). ♦ Tranz. A plânge cu bocete după un mort; a jeli. – Din boace (puțin folosit, <lat. vox, vocis).

A BOCÍ bocésc 1. tranz. (morți) A deplânge prin bocete, conform ritualului; a jeli. 2. intranz. 1) A plânge în hohote și cu vaiete. 2) A plânge un mort; a jeli. /<lat. boace

BOCI vb. (Mold.) A (se) jeli, a (se) plînge cu vaiete și strigăte. Bociia Ierusalimul Ieremia. DOSOFTEI, VS. Să bocie tatăl său, știind că a doî zi vor s-o tai. H 1771, 91r; cf. NECULCE. Etimologie: boace. Cf. cînta, glăsi, olecăi, ruguci1. verb

bocì v. a plânge cu jale, a se văita. [Dela dial. (Muscel, Banat) boace, glas = lat. VOCEM].

bocésc v. intr. și tr. (d. boace, voce [azi numai în Mac.]; vit. boce, sard. boghe, pv. botz, fr. voix, sp. pg. voz, d. lat. vox, vocis, voce. D. rom. vine sîrb. bočiti se, a se certa). Plîng cu voce: a boci la mormînt, a boci pe cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 să boceáscă

bocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocésc, imperf. 3 sg. boceá; conj. prez. 3 sg. și pl. boceáscă

arată toate definițiile

Intrare: bocit (adj.)
bocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocit
  • bocitul
  • bocitu‑
  • boci
  • bocita
plural
  • bociți
  • bociții
  • bocite
  • bocitele
genitiv-dativ singular
  • bocit
  • bocitului
  • bocite
  • bocitei
plural
  • bociți
  • bociților
  • bocite
  • bocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bocit (s.n.)
bocit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocit
  • bocitul
  • bocitu‑
plural
  • bocituri
  • bociturile
genitiv-dativ singular
  • bocit
  • bocitului
plural
  • bocituri
  • bociturilor
vocativ singular
plural
Intrare: boci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boci
  • bocire
  • bocit
  • bocitu‑
  • bocind
  • bocindu‑
singular plural
  • bocește
  • bociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocesc
(să)
  • bocesc
  • boceam
  • bocii
  • bocisem
a II-a (tu)
  • bocești
(să)
  • bocești
  • boceai
  • bociși
  • bociseși
a III-a (el, ea)
  • bocește
(să)
  • bocească
  • bocea
  • boci
  • bocise
plural I (noi)
  • bocim
(să)
  • bocim
  • boceam
  • bocirăm
  • bociserăm
  • bocisem
a II-a (voi)
  • bociți
(să)
  • bociți
  • boceați
  • bocirăți
  • bociserăți
  • bociseți
a III-a (ei, ele)
  • bocesc
(să)
  • bocească
  • boceau
  • boci
  • bociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bocit (s.n.)

etimologie:

  • vezi boci
    surse: DEX '98 DEX '09

boci

  • 1. A plânge tare (cu vaiete și strigăte).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: plânge văita 5 exemple
    exemple
    • Toader îi tot aținea calea [fetei], ba o dată i-a făcut și vînt, de fata a început să bocească. REBREANU, R. II 137.
      surse: DLRLC
    • Femeia lui, cum îl vede, începe a boci și a zice: Vai de mine și de mine, bărbate, ce-am pățit. CREANGĂ, P. 176.
      surse: DLRLC
    • Ian auzi cum se bocesc toți nenorociții prinși în codru de Mama Pădurii! ALECSANDRI, T. I 421.
      surse: DLRLC
    • Trei zile s-a bocit umblînd aiurită pe mal, ștrigîndu-și într-una odorul pe nume. VLAHUȚĂ, O. A. 428.
      surse: DLRLC
    • O dată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap, însă fără nici un folos. CREANGĂ, P. 174.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A recita bocete.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jeli jelui 4 exemple
      exemple
      • S-adune vecini... Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească. COȘBUC, P. II 151.
        surse: DLRLC
      • Alei! dragă, de ești viu, Spune mamei, ca s-o știu, Iar de nu, să te bocesc. ALECSANDRI, P. P. 137.
        surse: DLRLC
      • Nora o boci așa de frumos, încît mai tot satul zicea: ...mîndru o mai bocește noră-sa. ȘEZ. IV 150.
        surse: DLRLC
      • absolut [Peste sicriu] bocește-o babă. LESNEA, C. D. 55.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • boace (învechit și regional „voce” din limba latină).
    surse: DEX '09 DEX '98