5 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”.

bocce sn [At: DN3 / E: it bocce] Joc italian în care se urmărește plasarea unor mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului.

boccia sf [At: DN3 / Pl: ~cii / E: it boccia] Minge de lemn folosită la bocce.

boccie sf [At: H VII, 156 / Pl: ~cii / E: nct] (Reg) Boccea (1).

bocciu, ~cie [At: BELDIMAN, TR. 368 / V: buc~ / Pl: ~cii / E: tc bokçu] 1-2 sm (Îvr) Curățător de latrine sau gropi. 3 sm (Îvr) Bădăran. 4 sm (Îvr) Palavragiu. 5 a (Pfm; d. oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 a (D. față, trăsături etc.) Urât. 7 a (Fig; d. oameni; îlaj) ~ de cap Prost.

bucciu a vz bocciu

boccia [’botʃa] s.f. 1 (la pl.) Joc de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, situată la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște bile. 2 Bilă (de lemn) folosită la acest joc. • pl. -cii. /<it. boccia.

bocciu, -ie adj. (pop., fam.; despre oameni) Care are trăsături urîte, grosolane, butucănoase. ♦ Fig. (subst.) Prost, bădăran. Nu face pentru d-ta să stai între boccii (CAR.). • pl. -ii. /<tc. bokçu.

BOCCIU1 I. sm. 1 Mitocan, mojic: să dau la toți bocciii și mitocanii dicorății și tocmai d-tale să nu-ți dau! (CAR.) 2 Parlagiu, cel ce taie vitele la zalhana [tc. bokčy]. II. adj. p. 1 Grosolan, mitocănos 2 Pocit, diform: încălțămintea boccie (JIP.).

BUCCIU = BOCCIU.

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.

BOCCIU, -IE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urîte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi.

BOCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cît mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce].

BOCCIA s.f. Minge de lemn folosită în jocul bocce. [Pron. boc-cia. / < it. boccia].

BOCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)

bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. [Învechit bocciu, curățitor de latrine = turc. BOKČY]. ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.

bucciu a. Mold. V. bocciu.

boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.

buccíŭ V. bocciŭ.

Ortografice DOOM

bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

bocciu (fam.) adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

boccia s. n.

bocciu adj. m., f. boccie; pl. m. și f. boccii

Etimologice

bocciu (boccii), s. m. – 1. Latrinar, vidanjor. – 2. Grosolan, necioplit. Tc. boǵçi (Șeineanu, II, 55).

Argou

bocciu, -ie, boccii adj. (pop.) urât, cu trăsături grosolane

Sinonime

BOCCIU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

BOCCIU s. v. parlagiu, vidanjor.

bocciu adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.

bocciu s. v. PARLAGIU. VIDANJOR.

Intrare: bocce
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocce
—
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccia
  • boccia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • boccii
  • bocciei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: boccia
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccia
  • boccia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • boccii
  • bocciei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: boccie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccie
  • boccia
plural
  • boccii
  • bocciile
genitiv-dativ singular
  • boccii
  • bocciei
plural
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bocciu (adj.)
bocciu1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocciu
  • bocciul
  • bocciu‑
  • boccie
  • boccia
plural
  • boccii
  • bocciii
  • boccii
  • bocciile
genitiv-dativ singular
  • bocciu
  • bocciului
  • boccii
  • bocciei
plural
  • boccii
  • bocciilor
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular
  • bocciule
  • boccie
  • boccio
plural
  • bocciilor
  • bocciilor
bucciu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucciu
  • bucciul
  • buccie
  • buccia
plural
  • buccii
  • bucciii
  • buccii
  • bucciile
genitiv-dativ singular
  • bucciu
  • bucciului
  • buccii
  • bucciei
plural
  • buccii
  • bucciilor
  • buccii
  • bucciilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bocciu (persoană)
bocciu2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocciu
  • bocciul
  • bocciu‑
plural
  • boccii
  • bocciii
genitiv-dativ singular
  • bocciu
  • bocciului
plural
  • boccii
  • bocciilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boccesubstantiv neutru

  • 1. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului. DN
etimologie:

bocciasubstantiv feminin

  • 1. Minge de lemn folosită în jocul bocce. DN
etimologie:

boccie, bocciisubstantiv feminin

etimologie:

bocciu, boccieadjectiv

etimologie:
  • limba turcă bokçu „ticălos” DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

bocciu, bocciisubstantiv masculin

învechit rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.