10 definiții pentru boacăn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boácăn, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1313 / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 a (Fam; d. acțiuni ale omului) Nepotrivit și prostesc. 2 a (Îe) A făcut una ~ (de tot sau a făcut-o ~) A făcut ceva nepotrivit, prostesc. 3 sp (Înv; nrc) Jocuri de copii nedefinite mai îndeaproape.

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Familiar) Nepotrivit, prostesc, stupid. Orice privesc e boacăn, trist, urît. ALECSANDRI, T. 1313. ♦ (Mai ales despre acțiuni omenești) Care contravine normelor obișnuite, care poate avea consecințe rele, grave. L-am prins cu alta mai boacănă. CARAGIALE, O. I 154. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de prostesc, de nepotrivit. Cîte-ai făcut boacăne de cînd m-ai luat și pînă acum, toate-au fost cum au fost; dar asta le-a făcut vîrf. ȘEZ. LX 53.

BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecințe rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc.

BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădește lipsă de inteligență; absurd; stupid; prostesc. * A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.

boacăn a. 1. țeapăn: acum orice privesc e boacăn, trist, urît AL.; 2. faptă prostească: asta-i prea boacănă. [Cf. boacă].

boácăn, -ă (oa dift.) adj. Fam. Straniŭ și neplăcut: o vorbă, o treabă boacănă. V. oarzăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boácăn adj. m., pl. boácăni; f. sg. boácănă, pl. boácăne

Intrare: boacăn
boacăn adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boacăn
  • boacănul
  • boacănu‑
  • boacănă
  • boacăna
plural
  • boacăni
  • boacănii
  • boacăne
  • boacănele
genitiv-dativ singular
  • boacăn
  • boacănului
  • boacăne
  • boacănei
plural
  • boacăni
  • boacănilor
  • boacăne
  • boacănelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boacăn

  • 1. familiar (Despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nepotrivit prostesc stupid un exemplu
    exemple
    • Orice privesc e boacăn, trist, urît. ALECSANDRI, T. 1313.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care contravine normelor obișnuite, care poate avea consecințe rele, grave.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • L-am prins cu alta mai boacănă. CARAGIALE, O. I 154.
        surse: DLRLC

etimologie: