3 intrări

Articole pe această temă:

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

bloc2 sn [At: DA ms / V: -us / Pl: ~uri / E: fr blocus] (Înv) Blocadă.

bloc1 sn [At: SANDU-ALDEA, D. N. 242 / S: (înv) ~ck, ~ok / Pl: ~uri / E: ger Block, fr bloc] 1 Masă solidă, dintr-o singură bucată. 2 Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. 3 (Îs) ~ de desen Grup de foi de hârtie de desenat lipite între ele la o margine, protejate între două cartoane. 4 (Îlav) În ~ Împreună. 5 Clădire mare, cu multe etaje Si: (îvr) blochaus. 6 (Îs) ~-turn Bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 7 Alianță (între state, partide, grupări etc.). 8 (Îs) ~ motor Organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 9 (Med; îs) ~ cardiac Tulburare a sistemului inimii, datorită blocării parțiale a fluxului nervos care străbate mușchiul cardiac. 10 (Med; îs) ~ operator Sălile de operație chirurgicală și dependințele acestora. 11 (Îs) ~ continental Sector al scoarței pământești, de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni marine de mare adâncime. 12 (Pgr) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 13 (Fit) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 14 (Fer) Mecanism pentru manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. 15 (Îs) ~ sistem Dispozitiv de semnalizare pentru evitarea ciocnirii trenurilor care manevrează pe aceeași linie. 16 Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie dintr-o lovitură de atac Cf blocaj.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]

BLOC2, blocuri, s. n. (Învechit) Blocadă.

BLOC1, blocuri, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Bucată foarte mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă (de materie) dintr-o singură bucată. Văzui... cum crapă A stîncilor întunecate blocuri. TOPÎRCEANU, B. 92. în cămășile lor albe de pînză, oamenii păreau niște blocuri de marmoră. SANDU-ALDEA, D. N. 242. 2. Grămadă de lucruri (de același fel) considerate ca alcătuind o masă unică. Organe, haine, groază, la un loc, Nu sînt decît un bloc. CAMIL PETRESCU, V. 79. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă, formînd un tot. ♦ (În expr.) Bloc de desen = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, ușor lipite una peste alta și întrebuințate la desenat. Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detașabile (după numărul zilelor sau al săptămînilor dintr-un an). Bloc de birou = teanc de foi de hîrtie tăiate egal, legate la o margine a lor, de obicei perforate (ca să poată fi ușor desprinse) și folosite pentru a face însemnări. 3. Clădire de dimensiuni mari, cu mai multe etaje, cuprinzînd un număr important de apartamente, birouri, magazine etc. Pe colbuitul șes al ăstor locuri, Din strîmbele bordeie, astăzi cresc Și cată-n soare falnicele bloctcri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN, H. 23. 4. (De obicei determinat prin «al cilindrilor») Parte principală a motoarelor cu ardere internă, la care doi sau mai mulți cilindri sînt turnați împreună. 5. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) încheiată în vederea realizării unor scopuri politice comune. Organizatorii unui nou război fac totul pentru a împărți statele în blocuri ostile unul față de altul. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2968.

BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea; masă solidă dintr-o singură bucată. Bloc de piatră. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie tăiate egal și prinse între ele, întrebuințate la desenat. 3. Clădire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Înv.) Blocadă. 5. Piesă metalică turnată care cuprinde unul sau doi cilindri și cutia sertarului unei mașini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere internă, camerele de răcire și conductele de distribuție). 6. (În expr.) Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].

bloc s. n., pl. blócuri; abr. bl.

BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stâncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 etaje.)

BLOC2 s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus].

BLOC1 s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ◊ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

BLOC3 s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus].

BLOC2 s. n. clădire mare cu mai multe etaje; blochaus. (< germ. Block/haus/)

BLOC1 s. n. 1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată. ◊ masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică. ♦ ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. 2. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc. 3. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică. ♦ în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor. 4. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. ◊ ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală. 5. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire. 6. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație. 7. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. 8. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții. 9. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele. 10. alianță, înțelegere (între state, partide etc.). 11. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas. ◊ întrerupere a unei conductibilități neuromusculare. 12. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție. (< fr. bloc, blocus)

bloc (blócuri), s. n.1. Clădire mare. – 2. Carnet de notițe. Fr. bloc.Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s. f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer.

BLOC2 ~uri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la ~. /<germ. Blockhaus

BLOC1 ~uri n. 1) Bucată mare dintr-o materie solidă și grea. ~ de piatră. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. * ~ de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună și folosite la desen. În ~ împreună; fără a despărți; în totalitate; laolaltă; global. /<fr. bloc

BLOC3 ~uri n. Înțelegere între diferite părți (state, partide, grupări etc.) în vederea realizării unor scopuri comune. /<fr. blocus

bloc n. 1. text de cartoane pentru desen: blocuri și caiete; 2. cărticică pentru notițe.

arată toate definițiile

Intrare: bloc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bloc
  • blocul
  • blocu‑
plural
  • blocuri
  • blocurile
genitiv-dativ singular
  • bloc
  • blocului
plural
  • blocuri
  • blocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blocus
  • blocusul
  • blocusu‑
plural
  • blocusuri
  • blocusurile
genitiv-dativ singular
  • blocus
  • blocusului
plural
  • blocusuri
  • blocusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bloc-turn
bloc-turn substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX-S
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bloc-turn
  • bloc-turnul
  • bloc-turnu‑
plural
  • bloc-turnuri
  • bloc-turnurile
genitiv-dativ singular
  • bloc-turn
  • bloc-turnului
plural
  • bloc-turnuri
  • bloc-turnurilor
vocativ singular
plural
bloc-turn substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bloc-turn
  • blocul-turn
plural
  • blocuri-turn
  • blocurile-turn
genitiv-dativ singular
  • bloc-turn
  • blocului-turn
plural
  • blocuri-turn
  • blocurilor-turn
vocativ singular
plural
Intrare: munte-bloc
munte-bloc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munte-bloc
  • muntele-bloc
plural
  • munți-bloc
  • munții-bloc
genitiv-dativ singular
  • munte-bloc
  • muntelui-bloc
plural
  • munți-bloc
  • munților-bloc
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bloc blocus

  • 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: masă (mulțime, corp) 2 exemple
    exemple
    • Văzui... cum crapă A stîncilor întunecate blocuri. TOPÎRCEANU, B. 92.
      surse: DLRLC
    • În cămășile lor albe de pînză, oamenii păreau niște blocuri de marmoră. SANDU-ALDEA, D. N. 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
      surse: DN
    • 1.3. poligrafie Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc.
      surse: DN
  • 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Organe, haine, groază, la un loc, Nu sînt decît un bloc. CAMIL PETRESCU, V. 79.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială În bloc = formând un tot.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: global laolaltă împreună
    • 2.2. Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.3. Bloc de calendar = calendar format din mai multe foi detașabile (după numărul zilelor sau al săptămânilor dintr-un an).
      surse: DLRLC
    • 2.4. Bloc de birou = teanc de foi de hârtie tăiate egal, legate la o margine a lor, de obicei perforate (ca să poată fi ușor desprinse) și folosite pentru a face însemnări.
      surse: DLRLC
    • 2.5. filatelie Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală.
      surse: DN
  • 3. Clădire mare cu multe etaje.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: blochaus un exemplu
    exemple
    • Pe colbuitul șes al ăstor locuri, Din strîmbele bordeie, astăzi cresc Și cată-n soare falnicele blocuri Din cartierul nou muncitoresc. CASSIAN, H. 23.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn.
      surse: DEX '09
  • 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Organizatorii unui nou război fac totul pentru a împărți statele în blocuri ostile unul față de altul. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2968.
      surse: DLRLC
  • 5. (în) sintagmă Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 6. medicină (în) sintagmă Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac.
    surse: DEX '09
  • 7. medicină Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulației printr-un vas.
    surse: DN
    • 7.1. Întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
      surse: DN
    • 7.2. Anestezie locală.
      surse: DN
  • 8. medicină (în) sintagmă Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 9. Bloc alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor.
    surse: MDN '00
  • 10. feroviar Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație.
    surse: DN
    • 10.1. expresie Instalație de bloc = instalație de cale ferată care servește la siguranța circulației prin automatizarea comenzilor și manevrelor.
      surse: DLRM
    • 10.2. Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie.
      surse: DN
  • 11. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
    surse: DN
  • 12. (În S.U.A.)Pporțiune de stradă delimitată de două intersecții.
    surse: MDN '00
  • 13. Unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
    surse: MDN '00
  • 14. informatică Ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.
    surse: MDN '00
  • comentariu abreviere bl.
    surse: DOOM 2

etimologie: