2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blindá [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.

BLINDÁ, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)

A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

blíndă sf [At: LTR / Pl: ~de / E: ns cf blinda] Flanșă oarbă.

*blíndă f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la pl.).

*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blindá (a ~) vb., ind. prez. 3 blindeáză

blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder.Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).

Intrare: blinda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blinda
  • blindare
  • blindat
  • blindatu‑
  • blindând
  • blindându‑
singular plural
  • blindea
  • blindați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blindez
(să)
  • blindez
  • blindam
  • blindai
  • blindasem
a II-a (tu)
  • blindezi
(să)
  • blindezi
  • blindai
  • blindași
  • blindaseși
a III-a (el, ea)
  • blindea
(să)
  • blindeze
  • blinda
  • blindă
  • blindase
plural I (noi)
  • blindăm
(să)
  • blindăm
  • blindam
  • blindarăm
  • blindaserăm
  • blindasem
a II-a (voi)
  • blindați
(să)
  • blindați
  • blindați
  • blindarăți
  • blindaserăți
  • blindaseți
a III-a (ei, ele)
  • blindea
(să)
  • blindeze
  • blindau
  • blinda
  • blindaseră
Intrare: blindă
blindă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blinda

  • 1. A acoperi cu un blindaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor.
      surse: DLRLC
    • 1.2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv familiar A se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.
    surse: MDN '00

etimologie: