blindă sf [At: LTR / Pl: ~de / E: ns cf blinda] Flanșă oarbă.

*blíndă f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la pl.).