12 definiții pentru blestemăție blăstămăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie.

blestemățíe sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/37 / Pl: ~ii / E: blestemat + -ie] (Pfm) 1 Ticăloșie. 2 Depravare.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Și în forma populară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. ♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. – Variantă: (popular) blăstămățíe s. f.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie.

blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie.

*blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile

blestemățíe s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestemățíei: pl. blestemățíi, art. blestemățíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLESTEMĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

blestemăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Intrare: blestemăție
blestemăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blestemăție
  • blestemăția
plural
  • blestemății
  • blestemățiile
genitiv-dativ singular
  • blestemății
  • blestemăției
plural
  • blestemății
  • blestemățiilor
vocativ singular
plural
blăstămăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blăstămăție
  • blăstămăția
plural
  • blăstămății
  • blăstămățiile
genitiv-dativ singular
  • blăstămății
  • blăstămăției
plural
  • blăstămății
  • blăstămățiilor
vocativ singular
plural

blestemăție blăstămăție

  • 1. popular Purtare, faptă de om blestemat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infamie mișelie ticăloșie 4 exemple
    exemple
    • Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49.
      surse: DLRLC
    • De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33.
      surse: DLRLC
    • Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113.
      surse: DLRLC
    • Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vorbă urâtă, injurioasă.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Blestemat + sufix -ie.
    surse: DEX '09