17 definiții pentru blazon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLAZON, blazoane, s. n. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason.

blazon sn [At: NEGRUZZI, S. VI, 466 / Pl: ~oane / E: fr blason] 1 Ansamblu de elemente heraldice care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc. Si: armoarii. 2 (Rar) Scut.

blazon s.n. Semn sau ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii, stemă. ◊ Expr. (fam.) A-și păta blazonul = a se dezonora, a se compromite. • pl. -oane. /<fr. blason.

BLAZON, blazoane, s. n. Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason.

BLAZON, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, al unui oraș sau (în orînduirile bazate pe exploatare) al unei familii nobile, aplicat pe discuri heraldice, pe steaguri, peceți etc.; herb, stemă. Două uși în dreapta, acestea masive, cu frontoane bogat sculptate, cu blazoane colorate, duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU, T. II 173.

BLAZON, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orînduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason.

BLAZON s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason].

BLAZON s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason)

BLAZON ~oane n. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede etc.); stemă; herb. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau a unei dinastii; stemă; herb. /<fr. blason

blazon n. 1. devizele și armele ce compun scutul unei familii nobile; 2. știința armoariilor.

*blazón n., pl. oane (fr. blason). Marcă de nobleță, herb, semne simbolice de nobleță (pe scut, pe trăsură, pe casă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAZON s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.)

BLAZON s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.)

Intrare: blazon
blazon1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blazon
  • blazonul
  • blazonu‑
plural
  • blazoane
  • blazoanele
genitiv-dativ singular
  • blazon
  • blazonului
plural
  • blazoane
  • blazoanelor
vocativ singular
plural
blazon2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blazon
  • blazonul
  • blazonu‑
plural
  • blazonuri
  • blazonurile
genitiv-dativ singular
  • blazon
  • blazonului
plural
  • blazonuri
  • blazonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blazon, blazoanesubstantiv neutru

  • 1. Ansamblu de semne convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Două uși în dreapta, acestea masive, cu frontoane bogat sculptate, cu blazoane colorate, duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU, T. II 173. DLRLC
  • 2. rar Scut. DN
    sinonime: scut
    • 2.1. Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.