BLAZON, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, al unui oraș sau (în orînduirile bazate pe exploatare) al unei familii nobile, aplicat pe discuri heraldice, pe steaguri, peceți etc.; herb, stemă. Două uși în dreapta, acestea masive, cu frontoane bogat sculptate, cu blazoane colorate, duc spre apartamente. CAMIL PETRESCU, T. II 173.