2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blaza vtr [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr blaser] 1-4 A(-și) toci sau a (-și) pierde intensitatea simțurilor și a emoțiilor. 5-6 A (se) dezgusta, devenind indiferent.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit, dezgustat, indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) toci, a(-și) pierde sau a face să piardă intensitatea simțurilor și a emoțiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. A deveni plictisit și dezgustat de toate. ◊ Tranz. A toci (cuiva) sensibilitatea sau gustul, prin impresii puternice, des repetate. Nenumăratele succese l-au blazat.

BLAZÁ, blazez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină plictisit și dezgustat de toate sau de ceva. – Fr. blaser.

BLAZÁ vb. I. refl. A se plictisi, a se dezgusta de toate. ♦ tr. A face pe cineva incapabil de emoții, de impresii puternice; a face insensibil, indiferent la toate. [< fr. blaser].

BLAZÁ vb. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent. (< fr. blaser)

A BLAZÁ ~éz tranz. A face să se blazeze. /<fr. blaser

A SE BLAZÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni indiferent; a se dezgusta. /<fr. blaser

bláză sf [At: DEX2 / V: blaz sn / Pl: ~ze / E: ger Blase] Parte a instalației de distilare în formă de recipient unde se introduce amestecul de distilat.

BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient în care se introduce amestecul de distilat. – Din germ. Blase.

BLÁZĂ s. f. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient, în care se introduce amestecul distilat. – Din germ. Blase.

BLÁZĂ s. f. Rezervorul de la partea inferioară a unei coloane de rectificare, în care se introduce amestecul care trebuie rectificat. – Germ. Blase.

BLÁZĂ s.f. Recipient, vas mare de laborator; cazan. [< germ. Blase].

*blazéz v. tr. (fr. blaser, de orig. neșt.). Slăbesc simțurile, tocesc gustu: destrăbălarea l-a blazat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blazá (a ~) vb., ind. prez. 3 blazeáză

blazá vb., ind. prez. 1 sg. blazéz, 3 sg. și pl. blazeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAZÁ vb. (livr.) a (se) dezabuza. (Viața l-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blazá (blazéz, blazát), vb. – A deveni indiferent, a obosi. Fr. blaser.

Intrare: blaza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blaza
  • blazare
  • blazat
  • blazatu‑
  • blazând
  • blazându‑
singular plural
  • blazea
  • blazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blazez
(să)
  • blazez
  • blazam
  • blazai
  • blazasem
a II-a (tu)
  • blazezi
(să)
  • blazezi
  • blazai
  • blazași
  • blazaseși
a III-a (el, ea)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blaza
  • blază
  • blazase
plural I (noi)
  • blazăm
(să)
  • blazăm
  • blazam
  • blazarăm
  • blazaserăm
  • blazasem
a II-a (voi)
  • blazați
(să)
  • blazați
  • blazați
  • blazarăți
  • blazaserăți
  • blazaseți
a III-a (ei, ele)
  • blazea
(să)
  • blazeze
  • blazau
  • blaza
  • blazaseră
Intrare: blază
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blaza
plural
genitiv-dativ singular
  • blaze
  • blazei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blaza

etimologie:

blază

  • 1. Parte a unei instalații de distilare în formă de recipient în care se introduce amestecul de distilat.
    surse: DEX '09 DN sinonime: cazan recipient

etimologie: