3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blast [At: DN3 / Pl: ~aști / E: fr blaste] 1 sn Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. 2 ec Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) germeni”.

BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].

BLAST1 s. m. parte a embrionului care se dezvoltă după germinare. (< fr. blaste)

BLAST2(O)-, -BLÁST elem. „germen”, „embrion”. (< fr. blasti/o/-, -blaste, cf. gr. blastos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-BLAST „germen, embrion”. ◊ gr. blastos „lăstar, mugur” > fr. -blaste, germ. -blast, engl. id. > rom. -blast.

Intrare: blast (pref.)
blast (pref.)
prefix (I7-P)
  • blast
Intrare: blast (subst.)
blast (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blast
  • blastul
  • blastu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • blast
  • blastului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: blast (suf.)
blast (suf.)
sufix (I7-S)
  • blast
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)