4 definiții pentru blast (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blast [At: DN3 / Pl: ~aști / E: fr blaste] 1 sn Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. 2 ec Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) germeni”.

BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].

BLAST1 s. m. parte a embrionului care se dezvoltă după germinare. (< fr. blaste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: blast (subst.)
blast (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blast
  • blastul
  • blastu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • blast
  • blastului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)