3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLANC2, blancuri, s. n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.

BLANC2, blancuri, s. n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.

BLANC1 s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

blanc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2 Fâșie de material insensibil la lumină, de protecție, la capetele bobinelor de film sau ale bandei magnetice.

blanc2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr blanc] Spațiu alb între două cuvinte sau rânduri tipărite.

blanc2 s.n. 1 Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2 Pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile de televiziune în urma unor defecțiuni tehnice, dînd senzația că „s-a rupt filmul”. 3 (inform.) Zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări; spațiu nescris. ♦ Compact disc neinscripționat. 4 Pauză într-o înregistrare pe bandă magnetică, în emisiunile radiofonice. • pl. -uri. /<fr. blanc, engl. blank.

blanc1 s.n. 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2 Fîșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. • pl. -uri. /<germ. Blank.

BLANC1 s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. Fîșie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germ. Blank].

BLANC2 s.n. 1. (Poligr.) Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă și tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dînd senzația că „s-a rupt filmul”. [< fr. blanc].

BLANC1 s. n. 1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. (< germ. Blank)

BLANC2 s. n. 1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări. 3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv. (< fr. blanc)

blanc a. se zice de monedele de aur ce cântăresc drept la cumpănă: galben cu blanc. [Sas. BLANK].

Blanc m. 1. (Muntele), cel mai înalt pisc muntos al Europei în Alpi: 4810 m.; 2. (Capul), în Africa, pe coasta occidentală a Saharei.

blanc, -ă adj. (sas. blank, neted). Care cîntărește cît trebuĭe (vorbind de banĭ): galbenĭ blancĭ. S.n. Pele tăbăcită lăsată la culoarea naturală: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. În întregime: la alegerĭ a ĭeșit blanc lista luĭ Popescu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blanc2 (spațiu grafic) s. n., pl. blancuri

blanc1 (piele tăbăcită, material insensibil) s. n.

blanc1 (piele tăbăcită, material insensibil) s. n.

blanc2 (spațiu alb) s. n., pl. blancuri

blanc (piele tăbăcită, material insensibil) s. n., pl. blancuri

blanc (spațiu alb) s. n., pl. blancuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLANC s. (TIPOGR.) albitură. (~ul completează spațiile albe dintre cuvinte.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BLANC [blã], Louis (1811-1882), istoric și om politic francez. Socialist utopist. Membru al guvernului provizoriu în 1848; inițiatorul „Atelierelor naționale”.

BLANC (RAS EL-BIAD), cel mai nordic cap al Africii, la N de Bizerta (Tunisia), situat la 37°20′ lat. N și 9°51′ long. E.

BLANC [blã], Louis (1860-1903), arhitect elvețian stabilit în România. În spiritul Renașterii franceze, a elaborat planurile pentru clădirea Facultății de Medicină, a institutului „V. Babeș” din București, a Universității din Iași.

BLANCO (BLANC), cap pe coasta de V a Africii (Mauritania) la S de Nouadhibou (20°46′ lat. N, 17°03′ long. V).

MONT BLANC [mõn blã] (MONTE BIANCO), masiv muntos în Alpii Occidentali (Alpii Savoiei), cel mai înalt din Europa, situat la granița dintre Franța și Italia. Alcătuit din roci cristaline. Alt. max.: 4.807 m. Ghețari (Mer-de-Glace, Argentièrem Brenva ș.a.). Observator astronomic și meteorologic. Zonă de alpinism. Pe sub M.B., s-a construit (1965) un tunel pentru trafic rutier de 11,6 km, între Franța și Italia. Escaladat pentru prima oară de Jacques Balmat și M.G. Paccard la 8 aug. 1786.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Blanc
Blanc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Blanc
Intrare: blanc (piele, material)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanc
  • blancul
  • blancu‑
plural
  • blancuri
  • blancurile
genitiv-dativ singular
  • blanc
  • blancului
plural
  • blancuri
  • blancurilor
vocativ singular
plural
Intrare: blanc (spațiu)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blanc
  • blancul
  • blancu‑
plural
  • blancuri
  • blancurile
genitiv-dativ singular
  • blanc
  • blancului
plural
  • blancuri
  • blancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blanc, blancurisubstantiv neutru

  • 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. DEX '09 DN
  • 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

blanc, blancurisubstantiv neutru

  • 1. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. DEX '09 DN
    sinonime: albitură
  • 2. Pauză albă și tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dând senzația că „s-a rupt filmul”. DN
  • 3. informatică Zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic