blăni² vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.

blăni¹ vt vz îmblăni

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

blăni vb. IV. tr. 1 (pop.) A căptuși, a garnisi o haină cu blană. Eu minteanul ți-oi blăni (SEV.). 2 A pune scînduri la uși, la ferestre etc. 3 (fam.) A bate zdravăn; a căptuși. • prez.ind. -esc. /blană + -i.

BLĂNI (-ănesc) vb. tr. 1 👕 A căptuși, a garnisi (o haină) cu blană ¶ 2 A căptuși, a bate cu scînduri cu blane.

BLĂNIT adj. p. BLĂNI. 1 Căptușit cu blană: scurteică ~ă cu vulpe; iarna port pieptar de flanelă și galoși blăniți (NEGR.) ¶ 2 Căptușit cu scînduri, cu blane, etc.: căruța era ~ă cu diamant (MERA).

BLĂNUI (-uesc) = BLĂNI.

ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.

A ÎMBLĂNI ~esc tranz. (haine, încălțăminte) A căptuși cu blană. ~ paltonul. [Sil. îm-blă-] /în + blană

blănì v. 1. a căptuși cu blană; 2. a pardosi cu scânduri; 3. fam. a bate.

îmblănì v. a căptuși cu blană.

2) blănésc v. tr. (d. blană 2). Vest. Acoper saŭ căptușesc cu scînduri.

1) blănésc v. tr. (d. blană 1). Căptușesc cu blană. Fig. Iron. Trag o bătaĭe. – În vest îmbl-.

îmblănésc, V. blănesc.

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească

îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească

blăni vb., ind. prez. 1 sg. blănesc, 3 sg. și pl. blănește

îmblăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblănească

îmblănesc.

blăni, blănesc, v.t. (reg.) A bate pe cineva, a lovi. – Et. nec. (MDA).