opțiuni

3 definiții pentru blănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blăni vb. IV. tr. 1 (pop.) A căptuși, a garnisi o haină cu blană. Eu minteanul ți-oi blăni (SEV.). 2 A pune scînduri la uși, la ferestre etc. 3 (fam.) A bate zdravăn; a căptuși. • prez.ind. -esc. /blană + -i.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blăni vb., ind. prez. 1 sg. blănesc, 3 sg. și pl. blănește

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

blăni, blănesc, v.t. (reg.) A bate pe cineva, a lovi. – Et. nec. (MDA).

Intrare: blănire
blănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănire
  • blănirea
plural
  • blăniri
  • blănirile
genitiv-dativ singular
  • blăniri
  • blănirii
plural
  • blăniri
  • blănirilor
vocativ singular —
plural —