15 definiții pentru bitang


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang.

bitáng, ~ă [At: LB / V: -an, -ane, -gău, -tong / Pl: ~ngi, -nge / E: mg bitang] (Trs; mgm) 1 a Străin. 2 sm Vagabond Cf ștrengar. 3-4 smf, a Bastard.

bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bitáng (reg.) s. m., pl. bitángi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BITÁNG adj. v. natural, nelegitim.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bitáng (bitángi), s. m.1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim.

bitáng, bitangi, (bditang, bitan), s.m. – (reg.) 1. Străin: „Că o bditangă de om o dínit în sat…” (Papahagi, 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea, 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard; vagabond” (Scriban, Cihac, DER, MDA).

bitáng, -i, (bditang, bitan), s.m. – 1. Străin: „Că o bditangă de om o dínit în sat…” (Papahagi 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, șmecher, lotru. 4. Copil din flori, bastard; ștrengar: „Să nu-ș deie fetele / După tăți bdităngile” (Țiplea 1906: 455). – Din magh. bitang „bastard”.

Intrare: bitang
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bitang
  • bitangul
  • bitangu‑
plural
  • bitangi
  • bitangii
genitiv-dativ singular
  • bitang
  • bitangului
plural
  • bitangi
  • bitangilor
vocativ singular
  • bitangule
plural
  • bitangilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bitang, -ă bitangă

etimologie: