3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bit sm [At: DEX2 / Pl: biți / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază2.

BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit.

BIT, biți, s. m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.

BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].

BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit)

bit s. m. Unitate de informație ◊ „Un purtător de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă poate emite 500 milioane «bits» de informații pe secundă [...]” Sc. 14 VII 83 p. 5; v. și picosecundă (din fr., it. bit < engl. bi[nary digi]t 1948; PR 1960; DN3, DEX-S)

BIT biți m. Unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t

biț sn [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~e / E: ns cf miț(ă), viță] Șuviță de păr sau de lână.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. biți

bit (unitate de informație) s. m., pl. biți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIT. 1. – b. (Ard); -a act. Tema Bit e frecventă în onomastica tracă: Bitus, Bitilla, Bitidius, Bitianus, Bituva. 2. Cf. Bitovoe b., olt. (Sur VI) nume de orig. slavă.

Intrare: bit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bit
  • bitul
  • bitu‑
plural
  • biți
  • biții
genitiv-dativ singular
  • bit
  • bitului
plural
  • biți
  • biților
vocativ singular
plural
Intrare: Bit
nume propriu (I3)
  • Bit
Intrare: biț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biț
  • bițul
  • bițu‑
plural
  • bițuri
  • bițurile
genitiv-dativ singular
  • biț
  • bițului
plural
  • bițuri
  • bițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bit

  • 1. Cifră în sistemul de numerație binar.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Unitate de măsură a cantității de informație.
    surse: DEX '09 DCR2 un exemplu
    exemple
    • Un purtător de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă poate emite 500 milioane «bits» de informații pe secundă [...] Sc. 14 VII 83 p. 5.
      surse: DCR2
    • diferențiere informatică Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3.) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2.
      surse: DEX '98 MDA2
    • diferențiere cibernetică Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile.
      surse: DN

etimologie: