bisericesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), 8/16 / Pl: ~ești / E: biserică + -esc] 1 Care aparține bisericii (1). 2 Referitor la biserică (1) Si: ecleziastic Cf religios.

bisericesc, -ească adj. Care aparține bisericii, care se referă la biserică; ecleziastic. Jignire a dogmelor bisericești (CR.). ◊ An bisericesc v. an. Față bisericească v. față. Slavona bisericească v. slavon. • pl. -cești. /biserică + -esc.

BISERICESC adj. ⛪ De biserică religios.

BISERICESC, -EASCĂ, bisericești, adj. Care se referă la biserică; de biserică, al bisericii. Slujbă bisericească. ▭ Dascălul îngîna cîntece bisericești cu gîndul la mînăstirea în care-și trecuse tinerețea. SADOVEANU, O. VI 176. Ce folos că citesc crice carte bisericească! CREANGĂ, A. 18.

BISERICESC, -EASCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc.

BISERICESC ~ească (~ești) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc

bisericesc a. 1. ce ține de biserică: veșmânt bisericesc; 2. religios: cântec bisericesc.

bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc.

bisericesc adj. m., f. bisericească; pl. m. și f. bisericești

bisericesc adj. m., f. bisericească; pl. m. și f. bisericești

bisericesc adj. m., f. bisericească; pl. m. și f. bisericești

BISERICESC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.

BISERICESC adj. 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~.) 2. religios, sfînt, (pop.) sînt. (Carte ~.) 3. divin, religios. (Serviciu ~.) 4. duhovnicesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.)

Bisericesc ≠ laic, lumesc

versuire bisericească (Biz.) v. eh.