2 intrări
14 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i / E: birui + -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biruitor m. cel ce biruiește, victorios.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
biruitór (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BIRUITÓR adj., s. v. victorios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIRUITOR adj., s. cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: bi-ru-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: bi-ru-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
biruitor, -oare biruitoare
- 1. (Persoană) care a învins.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: câștigător (adj.) câștigător, -oare (ființă) izbânditor triumfător victorios învingător, -oare antonime: bătut (adj.) înfrânt învins 5 exempleexemple
- Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55.surse: DLRLC
- Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148.surse: DLRLC
- (și) adverbial Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230.surse: DLRLC
- Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144.surse: DLRLC
- figurat Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Birui + sufix -tor.surse: DEX '98 DEX '09