opțiuni
  • info

14 definiții pentru biruitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i / E: birui + -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.

biruitor, -oare s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Persoană, armată etc.) care biruie, care învinge; învingător. Și gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri (EMIN.). ◊ (subst.) Gingașa Ruxanda ajunse să fie parte biruitorului (C. NEGR.). ◊ Loc.vb. A ieși biruitor v. ieși. 2 s.m., s.f. (înv.) Stăpînitor. Domnul și biruitorul țării Moldovei (PRAV.). • sil. -ru-i-. pl. -ori, -oare. /birui + -tor.

BIRUITOR, -TOARE adj. sm. f. Care biruește: împăratul se întorcea ~ (ISP.); Ca un ~, cu pasul falnic Înainta ’n lumină (VLAH.).

BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.

BIRUITOR, -OARE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.

BIRUITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor

biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biruitor (desp. -ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoare

biruitor (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitori; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoare

biruitor adj. m., s. m., pl. biruitori; f. sg. și pl. biruitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIRUITOR adj., s. v. victorios.

BIRUITOR adj., s. cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins

Intrare: biruitor (adj.)
biruitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bi-ru-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruitor
  • biruitorul
  • biruitoru‑
  • biruitoare
  • biruitoarea
plural
  • biruitori
  • biruitorii
  • biruitoare
  • biruitoarele
genitiv-dativ singular
  • biruitor
  • biruitorului
  • biruitoare
  • biruitoarei
plural
  • biruitori
  • biruitorilor
  • biruitoare
  • biruitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biruitor, biruitorisubstantiv masculin
biruitoare, biruitoaresubstantiv feminin
biruitor, biruitoareadjectiv

    • format_quote Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. DLRLC
    • format_quote Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. DLRLC
    • format_quote Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. DLRLC
    • format_quote figurat Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. DLRLC
etimologie:
  • Birui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.