2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor.

biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i / E: birui + -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, învinge (sau a biruit, a învins); învingător, victorios. Glorie muncii biruitoare, Țării Sovietelor, veșnică glorie! DEȘLIU, G. 55. Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Adverbial) Mînecuță... răsuflă biruitor: Știți că m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ◊ (Substantivat) Gingașa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secerătorii belșugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DEȘLIU, G. 35. – Pronunțat: -ru-i-.

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor.

BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruințe; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor

biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biruitór (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoáre

biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

BIRUITÓR adj., s. v. victorios.

BIRUITOR adj., s. cîștigător, izbînditor, învingător, triumfător, victorios. (~ într-o competiție.)

biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins

Intrare: biruitoare
  • silabație: bi-ru-i-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruitoare
  • biruitoarea
plural
  • biruitoare
  • biruitoarele
genitiv-dativ singular
  • biruitoare
  • biruitoarei
plural
  • biruitoare
  • biruitoarelor
vocativ singular
  • biruitoare
  • biruitoareo
plural
  • biruitoarelor
Intrare: biruitor (adj.)
biruitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bi-ru-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biruitor
  • biruitorul
  • biruitoru‑
  • biruitoare
  • biruitoarea
plural
  • biruitori
  • biruitorii
  • biruitoare
  • biruitoarele
genitiv-dativ singular
  • biruitor
  • biruitorului
  • biruitoare
  • biruitoarei
plural
  • biruitori
  • biruitorilor
  • biruitoare
  • biruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biruitor, -oare biruitoare biruitor (2)

etimologie:

  • Birui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09