12 definiții pentru birnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bírnic, ~ă [At: BIBLIA (1688), 141 / Pl: ~ici, -ice / E: bir + -nic] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care plătește bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (Înv) Tributar. corectată

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. contribuabil. – Bir + suf. -nic.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. 1. (Învechit, în opoziție cu scutelnic) Persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6. ◊ (Adjectival) Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. COGĂLNICEANU, S. A. 142. 2. Tributar. Boierule,așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.

BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.

BÍRNIC ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească bir. /bir + suf. ~nic

birnic m. odinioară, contribuabil: birnicii erau supuși la dări și angării. [Derivat din bir].

bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bírnic s. m., pl. bírnici

bírnic s. m., pl. bírnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)

BIRNIC s. contribuabil, subiect impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orînduirea feudală.)

Intrare: birnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birnic
  • birnicul
  • birnicu‑
plural
  • birnici
  • birnicii
genitiv-dativ singular
  • birnic
  • birnicului
plural
  • birnici
  • birnicilor
vocativ singular
  • birnicule
  • birnice
plural
  • birnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

birnic, -ă birnic birnică învechit

  • 1. Persoană care era supusă la bir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Și pe cîmp, la plug de fag, Birnicii săraci iar trag. Plugul greu, cioplit din lemn, Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/6.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Proprietarul birnic, adică... neboier, nu avea drept să ceară boieresc de la țăranii așezați pe moșia sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 142.
      surse: DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Boierule, – așa le spuneau părinții noștri turcilor pe cînd eram birnicii lor. STANCU, D. 215.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bir + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09