11 definiții pentru tributar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

tributar, ~ă [At: VĂCĂRESCUL,^ IST. 255 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr tributaire, lat tributarius] 1-4 smf, a (Înv) (Persoană, stat) care plătea tribut (1, 3). 5 a (Înv; pex) Care era supus din punct de vedere economic față de o mare putere. 6 sm (înv) Reprezentant al unei instituții, al unui stat etc., însărcinat cu strângerea tributului 7 a (Fig) Care datorează cuiva ceva. 8 a (Fig) Dependent sub raport ideologic.

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9. Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].

TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius

tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. fig. dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă.

*tributár, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. Fig. Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. Geogr. Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tributár adj. m., pl. tributári; f. tributáră, pl. tributáre

tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre

Intrare: tributar
tributar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tributar
  • tributarul
  • tributaru‑
  • tributa
  • tributara
plural
  • tributari
  • tributarii
  • tributare
  • tributarele
genitiv-dativ singular
  • tributar
  • tributarului
  • tributare
  • tributarei
plural
  • tributari
  • tributarilor
  • tributare
  • tributarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tributar

  • 1. Care plătește tribut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Dependent, supus (economicește).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dependent supus 3 exemple
      exemple
      • Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9.
        surse: DLRLC
      • Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
      • [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc.
      surse: DEX '09 DN
  • 2. (Despre un curs de apă) Care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare.
    surse: MDN '00

etimologie: