BIRLIC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

birlic [At: FILIMON, C. II, 329 / V: (înv) zb~ / Pl: ~ici sm, ~uri sn, / E: tc birlik] 1 sm As (1). 2 sm (Mol; îvr; în limbajul școlarilor) Nota unu. 3 sn Spetează verticală a zmeului. 4 sn Fereastră de deasupra ușii.

birlic s.m., s.n. 1 s.m. (la jocul de cărți) As. Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă sau orice altă carte (FIL.). 2 s.m. (înv.; în limbajul școlarilor) Nota unu. La școală profesorii ne amenințau cu birlicul (POP.). 3 s.n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. Mai trebuie smeului un cap și un birlic (FEL.). • pl. m. -ci, n. -uri. /<tc. birlik.

BIRLIC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (2). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

BIRLIC¹, birlici, s. m. (Popular, la jocul de cărți) As. Am doi birlici și doi popi.

BIRLIC², birlicuri, s. n. Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii.

BIRLIC², birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întîlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.

BIRLIC¹, birlici, s. m. (Pop.) As (1). – Tc. birlik.

BIRLIC ~ci m. Carte de joc cu cea mai mare valoare între cărțile de aceeași culoare; as. /<turc. birlik

birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].

birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.

berlic snm vz birlic

berlíc V. birlic.

zbirlíc, V. birlic.

zbîrlíc, V. birlic.

birlic² (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

birlic¹ (carte de joc) (reg.) s. m., pl. birlici

birlic¹ (carte de joc) s. m., pl. birlici

birlic² (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

birlic (as) s. m., pl. birlici

birlic (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

BIRLIC s. v. as.

birlic s. v. AS.

birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).

BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.

birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar.