11 definiții pentru birlic (spetează) zbârlic zbirlic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIRLÍC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

BIRLÍC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (2). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii.

BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.

birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].

birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

birlíc2 (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri

birlíc (spetează la zmeu) s. n., pl. birlícuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

birlíc (-ci), s. m.1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).

Intrare: birlic (spetează)
birlic2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birlic
  • birlicul
  • birlicu‑
plural
  • birlicuri
  • birlicurile
genitiv-dativ singular
  • birlic
  • birlicului
plural
  • birlicuri
  • birlicurilor
vocativ singular
plural
zbirlic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbirlic
  • zbirlicul
  • zbirlicu‑
plural
  • zbirlice
  • zbirlicele
genitiv-dativ singular
  • zbirlic
  • zbirlicului
plural
  • zbirlice
  • zbirlicelor
vocativ singular
plural
zbârlic2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârlic
  • zbârlicul
  • zbârlicu‑
plural
  • zbârlice
  • zbârlicele
genitiv-dativ singular
  • zbârlic
  • zbârlicului
plural
  • zbârlice
  • zbârlicelor
vocativ singular
plural
birlic3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • birlic
  • birlicul
  • birlicu‑
plural
  • birlice
  • birlicele
genitiv-dativ singular
  • birlic
  • birlicului
plural
  • birlice
  • birlicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

birlic (spetează) zbârlic zbirlic

  • 1. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: