BIRLIC, (1) birlici, s. m. (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

birlic [At: FILIMON, C. II, 329 / V: (înv) zb~ / Pl: ~ici sm, ~uri sn, / E: tc birlik] 1 sm As (1). 2 sm (Mol; îvr; în limbajul școlarilor) Nota unu. 3 sn Spetează verticală a zmeului. 4 sn Fereastră de deasupra ușii.

birlic s.m., s.n. 1 s.m. (la jocul de cărți) As. Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă sau orice altă carte (FIL.). 2 s.m. (înv.; în limbajul școlarilor) Nota unu. La școală profesorii ne amenințau cu birlicul (POP.). 3 s.n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. Mai trebuie smeului un cap și un birlic (FEL.). • pl. m. -ci, n. -uri. /<tc. birlik.

BIRLIC sbst. 1 ♠️ As (în jocul de cărți) ¶ 2 ⛹ Speteaza verticală care se coboară de la capul zmeului de înălțat și se prelungește pînă mai jos de centru ¶ 3 familiar 🖋 Nota unu (în graiul școlăresc) [tc.].

BIRLIC, (1) birlici, s. m., (2) birlicuri, s. n. 1. S. m. As (2). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik.

BIRLIC², birlicuri, s. n. Speteaza verticală care trece prin mijlocul zmeului cu care se joacă copiii.

BIRLIC², birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întîlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. – Tc. birlik.

birlic n. 1. as (la cărțile de joc): dă-mi un birlic FIL.; 2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie: mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].

birlíc n., pl. e (turc. birlik, unitate, d. bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și zbirlic în Munt. și zbîrlic în Mold. sud). – Și berlic.

zbirlíc, V. birlic.

zbîrlíc, V. birlic.

birlic² (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

birlic² (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

birlic (spetează la zmeu) s. n., pl. birlicuri

birlic (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR).