BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. ♦ (Despre o înțelegere) La care participă două state, două partide. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.

bipartit, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~iți, ~e / E: fr bipartit, lat bipartitus] 1 Care e alcătuit din două părți. 2-3 (Îs) Convenție (sau înțelegere) ~ă Convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc.

bipartiție sf [At: DEX² / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr bipartition, lat bipartitio] (Bot) Diviziune în două părți.

bipartit, -ă adj. 1 Care este alcătuit din două părți, care prezintă două secțiuni. 2 (despre convenții, înțelegeri etc.) La care participă două părți (două state, două partide etc.); bilateral. • pl. -ți, -te. /<fr. bipartite, lat. bĭpartītus, -a, -um.

bipartiție s.f. (bot.) Diviziune în doua părți (a unei celule, a unui nucleu). • pl. - ii. g.-d. -iei. / <fr. bipartition, lat. bipartītĭo, -onis.

*BIPARTIT adj. 🌿 Spintecat în două pînă dincolo de jumătatea lățimii sale: frunză ~ă (🖼 483) [fr.].

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care este constituit din două părți. ◊ convenție (sau înțelegere etc.) bipartită = convenție (sau înțelegere etc.) între două state, două partide etc. – Din fr. biparti, lat. bipartitus.

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau care implică două părți. Pact bipartit.

BIPARTIȚIE s. f. Diviziunea unei celule în două celule noi. – Pronunțat: -ți-e.

BIPARTIT, -Ă, bipartiți, -te, adj. Care are sau implică două părți. – Fr. biparti (lat. lit. bipartitus).

BIPARTIȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio, -onis).

BIPARTIT, -Ă adj. La care participă două părți. [După fr. bipartite, cf. lat. bis – de două ori, partitus – împărțit].

BIPARTIȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].

BIPARTIT, -Ă adj. 1. alcătuit din două părți. 2. bilateral (3). (< fr. biparti, lat. bipartitus)

BIPARTIȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition)

BIPARTIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care cuprinde două părți; din două părți. 2) (despre acorduri, contracte, înțelegeri) Care implică prezența a două părți; realizat cu participarea a două părți. /<fr. biparti

bipartit (cu două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite

bipartiție (desp. -ți-e) s. f., art. bipartiția (desp. -ți-a), g.-d. art. bipartiției; pl. bipartiții, art. bipartițiile (desp. -ți-i-)

bipartit (din două părți) adj. m., pl. bipartiți; f. bipartită, pl. bipartite

bipartiție (-ți-e) s. f., art. bipartiția (-ți-a), g.-d. art. bipartiției; pl. bipartiții, art. bipartițiile (-ți-i-)

bipartit (constituit din două părți) adj. → partit

bipartiție s. f. → partiție