opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIOTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotique.

biotic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biotique] 1 a De viață. 2 a Care aparține vieții. 3 a Referitor la viață. 4 sf Disciplină biologică ce studiază aspecte calitative ale organismelor.

biotic, -ă s.f., adj. 1 s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor vii. 2 adj. Care se referă la activitatea vitală; care se referă la viață; de viață. ◊ Factori biotici v. factor. 3 adj. Care este produs prin activitatea organismelor vii. • sil. bi-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. biotique.

BIOTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o] – Din fr. biotique.

BIOTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” [cf. fr. biotique, germ. biotisch].

BIOTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. (< fr. biotique)

-BIOTIC2 elem. bio-.

BIOTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viață; propriu vieții. [Sil. bi-o-] /<fr. biotique

BIO-, -BIOTIC, -BIOZĂ elem. „viață”. (< fr. bio-, -biotique, -biose, cf. gr. bios)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

biotic (desp. bi-o-) adj. m., pl. biotici; f. biotică, pl. biotice

biotic (bi-o-) adj. m., pl. biotici; f. biotică, pl. biotice

biotic adj. m. (sil. bi-o-), pl. biotici; f. sg. biotică, pl. biotice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Biotic ≠ abiotic

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-BIOTIC „relativ la viață, vital, biologic”. ◊ gr. biotikos „referitor la viață” > fr. -biotique, engl. -biotic, germ. -biotisch > rom. -biotic.

Intrare: biotic (adj.)
biotic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bi-o-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biotic
  • bioticul
  • bioticu‑
  • biotică
  • biotica
plural
  • biotici
  • bioticii
  • biotice
  • bioticele
genitiv-dativ singular
  • biotic
  • bioticului
  • biotice
  • bioticei
plural
  • biotici
  • bioticilor
  • biotice
  • bioticelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: biotic (suf.)
biotic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • biotic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

biotic, bioticăadjectiv

  • 1. Referitor la viață, de viață. DEX '09 DEX '98 DN
    antonime: abiotic
  • 2. Produs prin activitatea organismelor vii. MDN '00
etimologie:

bioticelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.