9 definiții pentru biotic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biótic, ~ă [At: DEX2 / P: bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr biotique] 1 a De viață. 2 a Care aparține vieții. 3 a Referitor la viață. 4 sf Disciplină biologică ce studiază aspecte calitative ale organismelor.

BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotique.

BIÓTIC, -Ă, biotici, -ce, adj. Referitor la viață, de viață. [Pr.: bi-o] – Din fr. biotique.

BIÓTIC, -Ă adj. În legătură cu viața, de viață. // (În forma -biotic) element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) viață”, „biologic” [cf. fr. biotique, germ. biotisch].

BIÓTIC1, -Ă I. adj. 1. referitor la activitatea vitală. 2. produs prin activitatea organismelor vii. II. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor. (< fr. biotique)

BIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viață; propriu vieții. [Sil. bi-o-] /<fr. biotique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biótic (bi-o-) adj. m., pl. biótici; f. biótică, pl. biótice

biótic adj. m. (sil. bi-o-), pl. biótici; f. sg. biótică, pl. biótice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: biotic (adj.)
biotic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: bi-o-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biotic
  • bioticul
  • bioticu‑
  • biotică
  • biotica
plural
  • biotici
  • bioticii
  • biotice
  • bioticele
genitiv-dativ singular
  • biotic
  • bioticului
  • biotice
  • bioticei
plural
  • biotici
  • bioticilor
  • biotice
  • bioticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biotic (adj.)

  • 1. Referitor la viață, de viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN antonime: abiotic
  • 2. Produs prin activitatea organismelor vii.
    surse: MDN '00

etimologie: