2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
binefăcut, -ă adj. (despre oameni) Care este viguros, robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei (C. NEGR.). • pl. -ți, -te. /bine + făcut.
BINEFĂCUT, -Ă, binefăcuți, -te, adj. Robust, voinic, trupeș. Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bineface vi [At: COD. VOR. 149 / Pzi: binefac / E: bine + face] (Înv) A face bine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bineface vb. I. intr. (înv.) A face bine. • prez.ind. binefac. /bine + face.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Etimologice
bineface (-c, ăcut), – vb. (Înv.) A face binele. De la bine și face, compus ca în gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este formă înv., care supraviețuiește în der., și a cărei compunere se simte încă, astfel încît se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefăcător, adj. (care folosește, care face bine); binefacere, s. f. (faptă bună; ajutor dat cuiva).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V613) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
binefăcut, binefăcutăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care este viguros, robust, voinic, trupeș. DEXI DLRLC
- Frumos și binefăcut, el n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21. DLRLC
-
etimologie:
- bine + făcut DEXI
bineface, binefacverb
- 1. A face bine. MDA2 DEXI
etimologie:
- bine + face MDA2 DEXI