2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bihindisi v vz bindisi

bihindisire sf vz bindisire

bindisí vi [At: CREANGĂ, P. 251 / V: benghesi, been-, (înv) bihin- / Pzi: ~sesc / E: ngr βεγηεδισο] (Constr. cu pp „de”) A se sinchisi (de...).

BIHINDISÍ vb. IV v. bindisi.

BIHINDISÍ vb. IV v. bindisi.

BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo.

BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. [Var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo.

BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Numai în formule negative sau care presupun un răspuns negativ) A se sinchisi (de ceva), a-i păsa (de ceva). Harap-Alb și cu ai săi nici nu bindiseau de asta. CREANGĂ, P. 251. A doua zi dez-dimineață le începeam [nebuniile] din capăt și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia, dar noi parcă bindiseam de asta? CREANGĂ, A. 40.

BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A-i păsa, a se sinchisi de ceva. – Ngr. bigentízo (aor. ebegendisa).

bindisì v. Mold. a-i păsa: ne bătea mama, dar parcă bindiseam de asta CR. [Turc. BENDÈ, păs, printr’un intermediar verbal grec modern (cf. sinchisi)].

bindisésc și -xésc și (maĭ vechĭ) beendisésc v. intr. (ngr. gentizo, pron. -ndizo, aor. ebegendisa, catadixesc, d. turc. beĭenmek, aor. begendy; a.î.; bg. beendisvam și bendisam). Mold. Îmi pasă, mă sinchisesc: nu bindisea de nimic. – Și pindisesc (Btș.) În Munt. mă bind-. V. bindesc și teșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bindisí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisésc, imperf. 3 sg. bindiseá; conj. prez. 3 să bindiseáscă

bindisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bindisésc, imperf. 3 sg. bindiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. bindiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BINDISÍ vb. v. îngrijora, neliniști, păsa, sinchisi.

bindisi vb. v. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. PĂSA. SINCHISI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bindisí (-sésc, -ít), vb. – A se preocupa, a ține seama, a lua în considerație, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, îl consideră drept sursă imediată a cuvîntului rom. Mai puțin probabilă pare explicația pe care o dădea mai înainte aceluiași cuvînt Șeineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.

Intrare: bindisire
bindisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bindisire
  • bindisirea
plural
  • bindisiri
  • bindisirile
genitiv-dativ singular
  • bindisiri
  • bindisirii
plural
  • bindisiri
  • bindisirilor
vocativ singular
plural
bihindisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bihindisire
  • bihindisirea
plural
  • bihindisiri
  • bihindisirile
genitiv-dativ singular
  • bihindisiri
  • bihindisirii
plural
  • bihindisiri
  • bihindisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bindisi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bindisi
  • bindisire
  • bindisit
  • bindisitu‑
  • bindisind
  • bindisindu‑
singular plural
  • bindisește
  • bindisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bindisesc
(să)
  • bindisesc
  • bindiseam
  • bindisii
  • bindisisem
a II-a (tu)
  • bindisești
(să)
  • bindisești
  • bindiseai
  • bindisiși
  • bindisiseși
a III-a (el, ea)
  • bindisește
(să)
  • bindisească
  • bindisea
  • bindisi
  • bindisise
plural I (noi)
  • bindisim
(să)
  • bindisim
  • bindiseam
  • bindisirăm
  • bindisiserăm
  • bindisisem
a II-a (voi)
  • bindisiți
(să)
  • bindisiți
  • bindiseați
  • bindisirăți
  • bindisiserăți
  • bindisiseți
a III-a (ei, ele)
  • bindisesc
(să)
  • bindisească
  • bindiseau
  • bindisi
  • bindisiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bihindisi
  • bihindisire
  • bihindisit
  • bihindisitu‑
  • bihindisind
  • bihindisindu‑
singular plural
  • bihindisește
  • bihindisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bihindisesc
(să)
  • bihindisesc
  • bihindiseam
  • bihindisii
  • bihindisisem
a II-a (tu)
  • bihindisești
(să)
  • bihindisești
  • bihindiseai
  • bihindisiși
  • bihindisiseși
a III-a (el, ea)
  • bihindisește
(să)
  • bihindisească
  • bihindisea
  • bihindisi
  • bihindisise
plural I (noi)
  • bihindisim
(să)
  • bihindisim
  • bihindiseam
  • bihindisirăm
  • bihindisiserăm
  • bihindisisem
a II-a (voi)
  • bihindisiți
(să)
  • bihindisiți
  • bihindiseați
  • bihindisirăți
  • bihindisiserăți
  • bihindisiseți
a III-a (ei, ele)
  • bihindisesc
(să)
  • bihindisească
  • bihindiseau
  • bihindisi
  • bihindisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bindisi bihindisi

  • 1. regional A-i păsa, a se sinchisi de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: păsa sinchisi 2 exemple
    exemple
    • Harap-Alb și cu ai săi nici nu bindiseau de asta. CREANGĂ, P. 251.
      surse: DLRLC
    • A doua zi dez-dimineață le începeam [nebuniile] din capăt și iar lua mama nănașa din coardă, și iar ne jnăpăia, dar noi parcă bindiseam de asta? CREANGĂ, A. 40.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numai în formule negative sau care presupun un răspuns negativ.

etimologie: